joi, 28 aprilie 2016

Nou în bibliotecă (7)

Salutare, cititori! 

Știu că nu am mai scris de mult o postare în această rubrică și tocmai de aceea m-am gândit că e timpul că remediez situația. Doar nu credeați că nu mi-am mai cumpărat cărți, nu-i așa?

Aruncând o privire în bibliotecă am sesizat că nu v-am mai arătat ce cărți am mai cumpărat/primit de.. ăă, cam undeva înainte de Crăciun (?!), așadar s-au adunat ceva cărți...

Primele două sunt luate de la un chioșc de ziare că, deh, nu m-am putut abține. Cealaltă e primită de Crăciun de la o colegă. Încă n-am apucat să o citesc, dar ceva îmi spune că va fi pe placul meu. Chiar mi-o doream încă de când am văzut că apare la editura Litera.

Primite tot de Crăciun, de la minunata de Anca care știe cum să mă surprindă cu cadouri frumoase și „scrisori” scrise de mână. Mulțuumesc frumos!

Tot de la Anca, în urma unui schimb. Par interesante! Iar cartea de colorat... coloratul e, să zicem, una dintre plăcerile mele vinovate.

...pentru că cineva nu poate să iasă din Diverta fără o carte. Oare despre cine o fi vorba?

Cărți de la Polirom, yay!

După ce am citit „Kafka pe malul mării” am zis că trebuie neapărat să mai citesc și alte cărți scrise de acest autor, iar cum o comandă pe Libris era la un click distanță...
Cărți cu coperți albastre! :D Doar cea din mijloc e necitită, dar trebuie s-o citesc cât mai curând; am auzit că și filmul e bun. Sunt curioasă!

Prima e, din nou, de la un chioșc de ziare. Pentru că de ce nu? Pe de altă parte, cealaltă e primită de la editura All în urma participării la un sondaj. Încă nu le-am citit și nici nu cred că o s-o fac prea curând.

Nanana târg de carte Gaudeamus, Cluj-Napoca. Yas, am făcut o vizită și anul aceasta. Despre „Ghici ce-i în cutie” am vorbit deja aici. Și-am primit un semn de carte adorabil de la Okian!! (da, e cel din poză)
Șiii.. astea sunt ultimele, luate chiar azi de la poștă. Doamne, n-aveți idee cât mă bucur că am găsit în sfârșit „Camera”, căci am tot urmărit-o în librăriile online, dar peste tot era stoc epuizat. Astea trei le-am cumpărat de la o persoană care a postat un anunț pe un grup pe facebook cum că vinde cărți și sunt foarte entuziasmată că le-am luat!

Voi ce cărți ați mai cumpărat/ primit/ câștigat?

miercuri, 27 aprilie 2016

„Anamneza” de Ana Săndulescu - Recenzie

Editura: Herg Benet

Anul publicării: 2015

Număr pagini: 213

Disponibilă: Libris | Elefant | Herg Benet

„Anamneza” de Ana Săndulescu a fost o lectură  care m-a surprins în mod plăcut, întrucât nu mă așteptam să-mi placă atât de mult.

Scriitura Anei Săndulescu este atât de cursivă încât deseori mi-am zis că mai citesc doar câteva pagini și-apoi fac o pauză, însă m-am trezit luată de val, sfârșind, ei bine, prin a  termina cartea chiar într-o zi (și jumătate).

Cartea debutează cu imaginea Luisei, o adolescentă de șaptesprezece ani, care se trezește dintr-o comă îndelungată. Aceasta, pe parcursul romanului, se proiectează pe sine în trecut, în amintiri, rememorând întâmplări sau evenimente din viața ei care au marcat-o și care au adus-o, într-un final, în locul în care se află acum: pe un pat de spital.

Pe Luisa o definesc cărțile, iubirea pentru Sorin, fobia de apă sărată, „instinctul de supraviețuire”, drogurile pe care le consumă și, nu în ultimul rând, scrisul. Conversând cu prietenul ei drag, jurnalul, Luisa se află într-o continuă căutare de sine, iar tocmai acest lucru m-a făcut să cred că, poate, acesta este lucrul care o apropie cel mai mult de noi, adolescenții.
Constantin m-a întrebat deunăzi: „Tu, Luisa, cine ești? Ce ești?” „Sunt nimic, Constantine”, i-am răspuns. „Toate posesiile și preocupările mele vin în demolarea plictiselii, un joc de amânare a sfârșitului. Cu fiecare fotografie ruptă sau cu aruncarea la gunoi a hainelor pe care nu le mai port sau a obiectelor pe care nu le mai recunosc ca fiind ale mele, câte o Luisa se eliberează și dispare. Asta sunt eu, Constantin, un personaj dintr-o carte, personaj cu care se poate identifica oricine.

Lucrul care m-a suprins cel mai mult la acest personaj a fost modul în care este construit, unele caracteristici ale acestuia parcă contrazicându-le pe altele. De pildă, cine s-ar fi gândit că o elevă atât de „cu burta pe carte”, care a terminat liceul cu media 9,97 și care, mai târziu, primește un mesaj cum că ar fi fost acceptată la facultatea dorită (la buget!), se confruntă cu atâți „demoni” interiori? Prin urmare, Luisa este un personaj construit din opoziții, care, în ciuda iubirii pe care i-o poartă lui Sorin, nu se dă în lături nici de la câte o aventură de seară.

Un alt lucru pe care l-am remarcat a fost diferența relativ mare de vârstă dintre cei doi, Luisa fiind doar o adolescentă care abia ce a terminat liceul și a intrat la facultate, pe când Sorin este un bărbat însurat, care are undeva pe la 30 de ani (din câte îmi amintesc), cu o familie și un job destul de bine cotat (este polițist) în spate.

Cât despre acțiune, n-aș putea spune precis „ce se întâmplă” în acest roman. Acțiunea, în cea mai mare parte, are loc în Iași, dar și în București și Londra. Acest roman cuprinde, de fapt, o înșiruire de fragmente extrase din viața unei adolescente: conversații cu prietenii, sms-uri de la Sorin, mesaje de la cea mai bună prietenă a ei, Andreea, confesiuni, dar și drame existențiale.
Oare asta este viața? Să călătoresc, să cunosc, să colecționez amulete? Să îmi construiesc micul meu grupuleț de amici? Să am un prieten pe care să îl numesc „Curaj”, unul să fie „Încredere”, pe altul să-l strig „Liniște”?
Aceste fragmente din viața Luisei alternează cu câteva pagini de jurnal, care îi aparțin mamei sale, Dora. Prin intermediul acestor secvențe se conturează relația dintre Dora și tatăl Luisei și modul în care aceștia s-au cunoscut. Personal, am apreciat această alternare între cele două lumi oarecum opuse (și zic asta pentru că paginile din jurnalul Dorei au loc cu mult timp în urmă: mai exact, înainte să se fi născut Luisa) deoarece mi s-a părut că dau o notă mai personală și mai sensibilă operei în sine.

Conflictul interior al fetei se materializează ceva mai târziu când, prinsă în mrejele vieții, constată că toți prietenii și amicii ei sunt fericiți, au pe cineva alături și viața e frumoasă, pe când ea este condamnată singurătății, lucru care o obsedează și care îi seacă sufletul.
Singurii mei prieteni sunt singurătatea și jurnalul ăsta. Și amândoi complotează împotriva mea. Nu pot să plâng, pot doar să respir sacadat și zgomotos. Nu pot să scot răul afară. Nu este atac de panică. Nu este leșin. Nu se întâmplă nimic fiziologic. Sunt doar un suflet sufocat. Și cu cât scriu mai mult despre asta, cu atât nu mai am scăpare.

Înainte de a încheia, doresc să recomand cu drag acest roman celor care doresc să pătrundă mai adânc în gândurile Luisei, s-o descoasă de toate temerile și problemele adolescentine. După cum spuneam și la început, mie una chiar mi-a plăcut (chiar mai mult decât mă așteptam), iar dacă, din cele prezentate mai sus, simțiți că vă atrage ceva, că ar putea fi pe placul vostru, eu zic s-o încercați!

Notă: 4/5

Mulțumesc mult autoarei pentru această carte și îmi cer scuze pentru că am întârziat atât de mult cu această recenzie! 

Dacă ați citit deja acest roman, nu ezitați să-mi spuneți într-un comentariu cum vi s-a părut, ce v-a impresionat pe voi sau ce nu v-a plăcut! 

marți, 26 aprilie 2016

Recomandare muzicală (3)


Piesă drăguță de la Vița de vie. Nu știu dacă e pe gustul vostru, dar mie-mi place!

duminică, 24 aprilie 2016

„Ghici ce-i în cutie” de M.J.Arlidge - Recenzie

Editura: TREI

Anul publicării: 2015

Număr pagini: 408

Titlu original: Pop Goes the Weasel

Traducător: Lucian Niculescu

Disponibilă: Libris | Elefant + ebook


Încep această recenzie prin a vă spune că M.J. Arlidge, producător al unor seriale polițiste și totodată a unor serii de romane de aceeași natură, este, fără doar și poate, un autor care aproape că-ți taie respirația prin intermediul romanelor sale.

Încă de la primul său roman din seria Helen Grace, „Ghici cine moare primul”, acest autor m-a captivat atât de mult încât a reușit să mă țină legată de acea carte până în ultimul moment, până am întors ultima pagină. Atât stilul altert, caracteristic romanelor thriller, cât și acțiunea imaginată de autor m-au făcut să trăiesc din plin fiecare încercare la care au fost supuse personajele.

După ce a demascat persoana din spatele tuturor crimelor din primul roman al seriei, inspectoarei Helen Grace îi sunt puse din nou la încercare abilitățile. Acțiunea romanului se petrece, în mare parte, într-un orășel din Anglia numit Southampthon, un loc al dezastrului și al mizeriei, unde prostituția și furturile  sunt la ordinea zilei.
Ceața se ridica dinspre mare, sufocând orașul. Năvălea ca o oaste cotropitoare, înghițind reperele, obturând razele lunii, preschimbând Southamptonul într-un tărâm straniu, care-ți dădea fiori.

Totul începe în ziua în care Alan Matthews, soț și, totodată, tătic, nu sosește acasă într-o dimineață. Soția acestuia se îngrijorează, bineînțeles, și nu mult timp trece până când aceasta aude soneria. Deschizând ușa, nu vede pe nimeni, în afara unei cutii lăsate în fața ușii, cutie în care, constată ea cu groază mai târziu, se află o inimă de om - inima soțului ei.

Helen Grace, împreună cu echipa sa, preiau cazul și încep investigațiile, însă totul se complică în momentul în care mai au loc alte crime, de aceeași natură. Ce caută acești bărbați insurați pe străzile întunecate ale Southampthon-ului, departe de casă și de mult iubita familie? Și ce fel de persoană ar putea provoca atât de multă suferință famiilor și apropiațiilor în cauză, livrându-le inima celui omorât? - sunt întrebări pe care probabil ți le le pui acum. Ei bine, adevărul e că avem de-a face cu un criminal în serie ce vânează bărbați însurați, care sunt pe punctul de a-și înșela soțiile.

În ceea ce mă privește, personajul care m-a impresionat cel mai mult este însăși inspectoarea Helen Grace. Helen, după cum o știe toată lumea, este o femeie puternică și ambițioasă, care este gata să meargă până în pânzele albe pentru a duce la îndeplinire o misiune (în cazul de față: pentru a identifica criminala, căci este convinsă că este vorba de o „ea”). Inteligența și încăpătânarea nu-i lipsesc nici ele.
Luase dosarele cazului din centrul de comandă și se cuibărise într-o sală de interogatorii plină de igresie, foarte rar folosită. Toată noaptea recitise vraful de documente din dosarele numeroase, încercând să discearcă elementele importante dincolo de avalanșa detaliilor.
Helen o înfruntă chiar și pe șefa sa, Harwood, și nu renunțase la caz nici când aceasta aproape că o concediase, acuzând-o de faptul că ancheta nu face niciun progres. 
Helen a traversat centrul orașului, gonind spre zona de nord. Depășea flagrant limita de viteză permisă, dar nu-i păsa. Se pricepea de minune să-și strunească motocicleta, putea să întreacă orice mașină de poliție și o însuflețea gândul că va da ochii cu criminala.
Dincolo de această imagine a ei, Helen este o femeie cu un trecut dureros în spate, trecut a cărui povară îl poartă și astăzi. Aceasta decurge la metode deloc creștine pentru „a se relaxa”, pentru a se elibera de toate problemele și a fi capabilă să facă apoi din nou față oricărui obstacol. N-am să dezvălui despre ce este vorba, am să vă las pe voi să descoperiți singuri. În aparență, este doar o „gaboriță” care-i prinde pe criminali, le pune cătușele și îi aruncă în închisoare. În realitate însă, Helen pare să fie singura care se apropie cel lai mult de ei, atât din punct de vedere fizic, cât și spiritual. Să zicem doar că încearcă să fixeze ceea ce cândva a fost distrus.  Helen, spre deosebire de ceilalți, știe cel mai bine ce înseamnă disperarea și ce înseamnă să simți că ai ajuns la capătul puterilor, că nu mai poți face față. 

Am fost plăcut surprinsă, drept să vă spun, să descopăr că Helen (dar nu numai ea) trăiește încă cu speranța că oamenii păstrează ceva bun în ei, indiferent câte mizerii au făcut de-a lungul existenței lor. Trebuie doar să știi cum să ajungi până la acea latură a lor, pe care tind să o înlăture.

Revenind la crimele propriu-zise și modul în care avansează ancheta, Helen și ceilalți polițiști sunt siguri de un lucru: cea care se află în spatele acestor crime este în mod cert o prostituată. Prin urmare, încep să cerceteze și să intre în legătură cu tot felul de astfel de femei.

Mediul în care trăiesc aceste femei care-și câștigă traiul satisfăcând bărbați în căutare de o „aventură” este unul mai mult decât groaznic. Chiar mi-a rămas întipărită în minte o discuție pe care a avut-o Helen cu una dintre prostituate. Acestea sunt tratate în ultimul hal, atât de unii bărbați cu care interacționează, dar mai ales de cel care le „coordonează”, să zic așa. Eu una am rămas complez șocată de ceea ce mi-a fost dat să citesc. Până la urmă, majoritatea femeilor ăstora nu voiau decât să facă și ele niște bani, fie pentru a-și întreține viața de zi cu zi, fie studiile superioare.

Fără a mai lungi vorba, căci m-am întins și așa destul de mult, „Ghici ce-i în cutie” de M.J.Arlidge este un roman captivant, plin de mister, care ridică o grămadă de semne de întrebare și pe care cu greu îl veți mai lăsa din mână. Dacă căutați o astfel de lectură, ei bine, ați găsit-o! Dar nu uitați să începeți cu primul volum din serie („Ghici cine moare primul”), căci altfel riscați să vă luați niște spoilere cam mari.

Notă: 5/5

Nu pot decât să sper că am reușit să vă captez atenția și poate să vă strânesc și curiozitatea. Îar în caz că ați citit deja acest roman, vă aștept cu brațele deschise părerile! Vouă cum vi s-a părut? :D


joi, 11 februarie 2016

Booksharing.ro - noua platformă a schimburilor de cărți

Cred că fiecare cititor înrăit preferă să-și procure cărțile din librării online, ori reale, să le așeze apoi pe rând în bibliotecă, să le citească, să le pună la loc în bibliotecă și să le admire de câte ori are ocazia. Ei bine, da, dar o fi oare biblioteca noastră locul potrivit pentru toate acele cărțulii de pe rafturile ei?

Ceea ce vreau să spun este faptul că se întâmplă, la un moment dat, să dăm peste cărți care nu ne plac sau pe care pur și simplu le-am citit deja și nu mai avem nevoie de ele... parcă ar fi mai bine dacă am face ceva loc pentru altele noi, nu-i așa?

Despre asta este Booksharing.ro. Această platformă este locul potrivit în care cititorii pot schimba cărți între ei. În primul și în primul rând, precizez că nu, nu este vorba de a schimba cărți în format pdf, ci cărți tipărite, din acelea care se află la noi în bibliotecă.

Care este mecanismul după care funcționează acest site?
  1. Adaugi cărți pe care ești dispus să le trimiți altora
  2. Primești cereri pentru cărțile adăugate
  3. Primești puncte pe baza cărților trimise persoanelor care îți cer cărți
  4. Cu ajutorului punctelor primite, trimiți cerere altor utilizatori pentru cărți

Simplu, nu? Unul dintre avantajele acestui site mi se pare acela de a se îndepărta de clasicul schimb de cărți „reciproc” - în sensul că nu este neapărat ca persoana la care trimiți tu o carte, să îți trimită și ea înapoi. Ideea e ca tu să trimiți cărți, să acumulezi astfel puncte, cu aceste puncte având posibilitatea de a cere oricărui utilizator alte cărți.

Personal, când am auzit pentru prima data de acest site am fost puțin sceptică și nu i-am dat prea mare importanță, dar datorită postării Alinei m-am gândit să mă implic și eu. De ce? Pentru că am câteva cărți în biblioteca pe care aș vrea să le dau mai departe, întrucât oricum spațiul meu pentru cărți este destul de limitat, iar aceste cărți ori le-am citit, ori probabil nu le voi citi vreodată - pentru că nu mă mai atrag.

Până acum am primit cereri pentru două cărți: Căderea în timp de Emil Cioran (știți că nu-mi place Cioran, nu?) și Paranormal de Kiersten White, iar eu, la rândul meu, am trimis o cerere pentru o carte. Momentan mai am pentru schimb următoarele:
Știu, știu, cele de la revistă probabil le are toată lumea deja, dar am încercat și eu. Probabil o să le șterg peste un timp dacă nu va fi nimeni interesat de ele. Până atunci, dacă vă interesează cumva vreuna dintre ele, vă aștept pe site la un schimb! :D

P.S: Cărților „ghicește-mi, Păpușa” și „Dosarul Shakespeare” le-am scris câte o recenzie pe site-ul GoodRead.ro, în caz că doriți să le citiți.

Voi ce părere aveți referitor la acest site? Ați făcut pânâ acum vreun schimb?

miercuri, 10 februarie 2016

Recomandări...

Heei, oameni frumoși. Ce mai faceți? Cum o mai duceți?
Pentru început, îmi cer scuze pentru această lungă absență a mea de pe blog și sper ca în următoarea perioadă să nu se mai întâmple asta. Adevărul e că am fost prinsă cu tot felul de lucruri, dar, cu toate astea, am reușit să ies puțin din rutina asta „haotică”, făcând lucruri care îmi plac și care mă relaxează.

M-am gândit inițial să vă povestesc despre ce am mai făcut eu, ce am mai citit, ce filme am mai vizionat, însă probabil ar fi prea plitisitor, așa că mi-a venit o altă idee... M-am gândit la niște așa-zise rubrici pe baza cărora vă voi face una sau mai multe recomandări (cum ar fi recomandări de lectură, seriale, etc.). Ce spuneți? 

Eu zic că merită încercat, poate poate se întâmplă să vă fie ceva de ajutor. :)

Recomandări de:

  • Cărți
Că tot acest blog este unul destinat cititorilor, să începem așadar cu ele. Nu știu dacă ar trebui să mă simt prost sau nu, însă luna ce tocmai a trecut nu a fost prea bogată în lecturi pentru mine (în mare parte din cauza serialelor pe care le-am început - o să le menționez mai jos). Oricum, cartea pe care v-aș recomanda-o la această rubrică este Fahrenheit 451 de Ray Bradbury. E puțin trasă de coadă această recomandare, recunosc, pentru că încă nu am terminat cartea, e în curs de citire, dar vă mărturisesc că m-a fascinat de la primele pagini. Ador felul în care este scrisă, pur și simplu. Așa că eu zic că merită să o încercați. Plus că mi-a fost recomandată și mie de multe persoane.
  • Ceai
După poza inserată mai sus presupun că era inevitabil să nu continuăm cu ceaiul, nu? :) Cei care citiți blogul de mai mult timp probabil știți de obsesia mea pentru ceai. E cam aceeași poveste ca și în cazul cărților. Mereu vin acasă cu câte un nou ceai.
Revenind la ceaiul despre care vreau să vă vorbesc, acesta face parte din gama 
Lord Nelson și este cu aromă de portocale roșii și vitamina C. Tocmai astăzi l-am cumpărat de la Lidl și are un gust chiar pe placul meu. Așa că, aviz amatorilor de ceaiuri, dacă aromele astea două vă sună bine... give it a try!

  • Seriale
Niciodată n-am fost o persoană care să urmărească în mod constant un serial (exceptând, bineînțeles, perioada aceea în care era nebunia TVD și PLL - seriale la care am renunțat pe parcurs) sau care să înceapă seriale, așa, „unul după altul” cum s-ar zice.

Ei, ei... cine-ar fi crezut că o întreagă săptămâna din vacanța de iarnă mă găsește în fața laptopului, urmărind serialul Once upon a time? Au urmat apoi câteva zile în care am spus tuturor apropiaților cât de fain poate fi serialul ăsta.
Bun, bun, dar stați puțin. Atât mi-a ținut starea aia până ce m-am apucat de Orphan Black, un serial pur și simplu extraordinar. Clone, acțiune, sinucineri, psihopați, polițiști, crime, o actriță incredibilă (Tatiana Maslany), care intră în pielea a mai mult de 5 „personaje” - ce îți poți dori mai mult de la un serial?! Ce să zic, cei de la BBC sunt foarte tari! În curând plănuiesc să mă apuc și de renumitul Sherlock.
(Helena, Orphan Black)
  • Filme
Dacă tot suntem în sfera aceasta, să vedem și un film: The revenant (2015), de care cel mai probabil ați auzit cu toții măcar o dată, pentru că, da, DiCaprio în rolul principal. Mi s-a părut un film bun, chiar mi-a plăcut, deși spre final m-a plictisit puțin. Mi s-a părut filmat foarte atent, peisajele mi-au plăcut iar foarte mult și, bineînțeles, actorii.


  • Motivational video
Am primit acest video de la o prietenă și mi se pare chiar tare drăguț. Îmi place să-l ascult din când în când.


  • Activitate antistres
Cărțile acelea apărute la editura Litera (și nu numai) sunt, într-adevăr, miraculoase. E atât de relaxant să colorezi în ele, mai ales la școală. în pauze, după o oră mai solicitantă (mate) sau chiar și în timpul orelor (atunci când poți).


Voi ce cărți bune ați mai citit? Dar pasionați de filme/ seriale avem pe aici? Vă aștept cu recomandări!


vineri, 1 ianuarie 2016

Cum a arătat anul 2015 (în cărți) pentru mine

Salutări, dragi cititori, și bine v-am regăsit în anul 2016. Doamne, parcă nu-mi vine a crede că a mai trecut încă un an, parcă acum câteva zile eram pe la sfârșitul verii. Am impresia că a trecut atât de repede timpul din septembrie și până acum, hmm. De altfel, perioada asta a fost și una destul de încărcată pentru mine și nici nu prea am avut timp de citit, dar să lăsăm acest aspect la o parte pentru moment.

În următoarele rânduri am de gând să vă enumăr cărțile pe care le-am parcurs eu pe perioada anului 2015, împreună cu raiting-ul pe care l-am acordat fiecărei cărți în parte pe Goodreads. Vă zic de pe acum că am citit multe cărți bune, adică bune în sensul că mi-au plăcut foarte mult, m-am identificat cu textul respectiv, ori pur și simplu lectura în sine m-a fascinat și m-a captivat.

Precizez că nu voi comenta conținutul fiecărei cărți, asta deoarece m-aș lungi mult prea mult cu această postare, iar cele mai multe dintre cărțile citite în 2015 au deja o recenzie pe blog, așa că dacă sunteți interesați puteți căuta respectiva recenzie în secțiunea Recenzii A-Z.

Să începem, așadar:
  1. „Ion” de Liviu Rebreanu (4 steluțe din 5)
  2. „Veronika se hotărăște să moară” de Paulo Coelho (5 steluțe din 5)
  3. „1984” de George Orwell (4 steluțe din 5)
  4. „Te-aș recunoaște dintr-o mie” de Laura Lippman (3 steluțe din 5)
  5. „Marele Gatsby” de Fitzgerard F. Scott (5 steluțe din 5)
  6. „Suflet pierdut” de Silviu Urdea (2 steluțe din 5)
  7. „Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde (5 steluțe din 5)
  8. „Micul prinț” de Antoine de Saint-Exupery (5 steluțe din 5)
  9. „De profundis” de Oscar Wilde (5 steluțe din 5)
  10. „Viermele de mătase” de Robert Galbraith (4 steluțe din 5)
  11. „Mesaj către tineri: Redescoperiți literatura!” de Alex Ștefănescu (4 steluțe din 5)
  12. „Ce ne spunem când nu ne vorbim” de Chris Simion (4 steluțe din 5)
  13. „Olive Kitteridge” de Elizabeth Strout (4 steluțe din 5)
  14. „Magazinul de sinucideri” de Jean Teule (4 steluțe din 5)
  15. „40 de zile” de Chris Simion (5 steluțe din 5)
  16. „Împăratul muștelor” de William Golding (4 steluțe din 5)
  17. „Faust” de Goethe (3 steluțe din 5)
  18. „Dosarul Shakespeare” de Anthony King (2 steluțe din 5)
  19. „Incredibila și trista poveste a bunicii Erendira și a bunicii sale fără suflet” (5 steluțe din 5)
  20. „Ghici cine moare primul” de M.J.Arlidge (5 steluțe din 5)
  21. „Oscar și Tanti Roz” de Eric Emmanuel Schmitt (5 steluțe din 5)
  22. „Milarepa” de Eric Emmanuel Schmitt (3 steluțe din 5)
  23. „Belzhar” de Meg Wolitzer (2 steluțe din 5)
  24. „Exuvii” de Simona Popescu (5 steluțe din 5)
  25. „Extrem de tare și incredibil de aproape” de Jonathan Safran Foer (4 steluțe din 5)
  26. „Clopotul de sticlă” de Sylvia Plath (4 steluțe din 5)
  27. „Copiii întunericului: Neamul Corbilor #1)” de Lavinia Călina (4 steluțe din 5)
  28. „Malad” de Alexandru Voicescu (5 steluțe din 5)
  29. „Ghicește-mi, păpușa” de Raluca Ciochină (3 steluțe din 5)
  30. „Seara cântărețelor” de Lidia Jorge (5 steluțe din 5)
  31. „Toate sfârșiturile sunt la fel” de Andrei Cioată (5 steluțe din 5)
  32. „O seară la club” de Christian Gailly (4 steluțe din 5)
  33. „Bătrânul și marea” de Ernest Hemingway (5 steluțe din 5)
  34. „Când Dumnezeu era iepure” de Sarah Winman (5 steluțe din 5)
  35. „Fata din tren” de Paula Hawkins (5 steluțe din 5)
  36. „Cerul din burtă” de Ioana Nicolaie (4 steluțe din 5)
  37. „Blestem curgerea timpului” de Per Petterson (3 steluțe din 5)
  38. „Elixirul dragostei” de Eric Emmanuel Schmitt (4 steluțe din 5)
  39. „Tronul reginei Jinga” de Alberto Mussa (3 steluțe din 5)
  40. „Portretul reginei” de Emmanuel Kattan (4 steluțe din 5)
  41. „Labirintul: Evadarea, vol. 1” de James Dashner (5 steluțe din 5)
  42. „Domnul Tic și alte iubiri de pe Mușatini” de Laura Baban (4 steluțe din 5)
*Titlurile marcate cu o culoare reprezintă cărțile pe care le-aș reciti oricând și pe care chiar plănuiesc să le recitesc anul acesta. Pur și simplu superbe! Recomand!

De asemenea, am mai început și următoarele cărți, însă nu am reușit să le finalizez în anul 2015:
  1. „Pe culmile disperării de Emil Cioran, carte pe care nu cred că o voi mai relua, cel puțin nu într-un viitor apropiat.
  2. „Sticletele” de Donna Tartt - atât de rău îmi pare că nu m-am ținut de cartea asta. Nu mă înțelegeți greșit, pe asta nu am „abandonat-o” pentru că nu-mi plăcea, ci mai degrabă din lipsă de timp, până când am ajuns să o las baltă pentru că mi-am dat seama că nu mai îmi amintesc ce-i cu unele personaje și nu prea are rost să continui așa lectura. Mai am vreo 200 de pagini. Sper să revin totuși anul acesta la ea și să o termin. :)
  3. „Curajul de a fi tu însuți de Jacques Salome - pentru că mă plictisesc teribil de repede de altfel de cărți. Am spus-o, asta e. Le-am tot acordat câte o șansă, dar pur și simplu nu se prind de mine.
  4. „Labirintul: Încercările focului” de James Dashner - nu știu de ce m-am împotmolit la această carte, sincer. Cred că doar aveam nevoie să evadez puțin în alte tipuri de lecturi. Intenționez să o finalizez, oricum.
  5. „The ocean at the end of the lane” de Neil Gaiman - o cărțulie drăguțică așa, de care tot am auzit, pe care am decis acum vreo câteva săptămâni să o iau de la bibliotecă. Trebuia să returnez deja cartea la bibliotecă, de fapt, de vreo 2 zile, iar acum încă mă mai gândesc dacă să o termin mai întâi sau să o duc direct. 
  6. „Kafka pe malul mării” de Haruki Murakami - cartea pe care o citesc în prezent. Adică chiar o citesc, nu e „în așteptare”, ca și cele menționate mai sus.
În 2015 mi-am propus să citesc 52 de cărți, însă, după cum vedeți, nu am reușit să citesc decât 42. Oricum, eu nu sunt nicidecum dezamăgită deoarece consider că în anul 2015 am descoperit destul de multe cărți bune, ceea ce cred că este mai important decât un simplu număr. Bine, recunosc că dacă mi-aș fi organizat mai bine timpul lucrurile ar fi putut să stea altfel. 
Cât despre acest an, nu cred că voi mai lua parte la vreun reading challenge, vreau doar să citesc când simt că vreau să fac asta (și am și timp), fără a mă simți presată de nimic.

Eu închei aici, cam atât am avut de spus. 

Pentru voi cum a fost anul 2015? Ce cărți bune ați mai descoperit? Aștept cu drag recomandările voastre. Seară plăcută! :)
 
Images by Freepik