Recenzie „O mie nouă sute optzeci și patru” de George Orwell

22:44


Anul apariției: 2012

Editură: POLIROM

Colecție: Top 10+

Număr pagini: 348

Domeniu: Literatură universală


Sinopsis

Winston Smith este un personaj oarecare: el urăște, iubește și muncește ca orice alt om. Ceea ce-l face deosebit este faptul că trăiește într-o lume infernală, în care a urî, a iubi sau a munci sunt venite dintr-un efort supraomenesc al fiecărei clipe. Romanul O mie noua sute optzeci si patru descrie tabloul apocaliptic al unei Londre din era post-atomică, sediul unui regim totalitar în care orice logică pare să fi fost abolită. Execuțiile fără rost, disparițiile peste noapte au devenit un lucru firesc. Trecutul este rescris mereu spre a legitima crimele prezentului, iar instrumentul propagandei este odioasa „nouvorbă”, o limba robotizată, care completează imaginea de lume ordonată „științific” după voința Fratelui cel Mare, care spune că „războiul este pace, libertatea este sclavie, ignoranța este putere”.
Romanul O mie noua sute optzeci si patru a inspirat o celebra ecranizare, in anul 1984, avându-i în distribuție pe John Hurt, Richard Burton și Suzanna Hamilton.



Recenzie

O mie nouă sute optzeci și patru este un roman pe care l-am citit cu pasiune, un roman extraordinar de bun și de bine construit. Nu știu dacă în timp ce citeam chiar realizam că parcă mă îndrăgosteam de el cu fiecare pagină citită, însă de îndată ce am ajuns să îl compar cu alte romane, am văzut diferența. Este un roman complex, care îți dă de gândit, și asta e ceea ce iubesc cel mai mult la el.

O distopie care înfățișează tabloul unei Londre din secolul al XX-lea, roman care, deși publicat în anul 1949, ne vorbește despre o Londră din anul 1984.

O Londră în care Partidul domina lumea, acesta având puterea și, de asemenea, posibilitatea de a modifica trecutul și de a modela gândirea celorlalți, făcându-i astfel să gândească cum trebuie. Un ținut unde războiul este pace, libertatea este sclavie, ignoranța este putere.

Vorbele acestea, războiul este pace, libertatea este sclavie, ignoranța este putere, aflate și pe una dintre coperțile cărții, m-au nedumerit atât de mult la început, încât eram de-a dreptul confuză, însă atunci când am terminat acest romanul, totul a prins sens. E un concept pe atât de interesant, pe atât de ciudat. Îmi place asta.

Încă de la început, când abia începeam să mă acomodez cu această operă, care nu îți oferă prea multe informații chiar din primele pagini, eram puțin nedumerită, asemenea unui om care nu știe ce se întâmplă în jurul lui. Ceea ce mi-a atras apoi atenția a fost apariția lui Winston Smith, protagonistul acestui roman, acesta aflându-se pe punctul de a se decide a ține un jurnal în care avea să-și noteze până și cele mai negre gânduri, deși era conștient de pericolul ce îl aștepta, dacă va fi prins.

Mi s-a părut interesant faptul că în casele oamenilor erau amplasate niște așa-numite tele-ecrane, prin intermediul cărora aceștia puteau fi urmăriți la fiecare mișcare pe care o făceau. De asemenea, această limbă pe care partidul o impunea, Nouvorba, această limbă robotizată mi s-a părut un concept tare interesant, cu toate că eu, ca persoană, nu mă văd vorbind această limbă.Aceasta sună cam așa…



Prima parte a romanului, deși concentrându-se cel mai mult pe descrierea acestei Londre și a vieții pe care oamenii o duc sau sunt obligați să o ducă, m-a fascinat. Îmi place la nebunie când o carte mă face să părăsesc lumea în care mă aflu și mă plasează în spațiul acela neimaginat de mine până atunci. Partea a doua a cărții m-a luat complet prin surprindere într-un mod tare plăcut, în scenă făcându-și apariția Julia, fata de la Secția Literatură, alături de care acesta se avântă într-o frumoasă (sau poate că nu) poveste…amoroasă, aș putea spune. Începând de aici începe adevărata acțiune.

O mie nouă sute optzeci și patru cred că este prima carte pe care am citit-o din colecția TOP 10+ de la editura Polirom și mă bucur tare mult că am avut inspirația de a o cumpăra, deși nu citisem nicio recenzie înainte, ci m-am lăsat condusă de instinct. Cu siguranță voi mai încerca și alte cărți din această colecție (mai ales ținând cont că am o obsesie pentru colecții, în general)! Ca și o consecință a citirii acestui roman, mi-am adăugat în Wishlist trilogia 1Q84 scrisă de Murakami și Fahrenheit 45 de Ray Bradbury.

O recomand cu mare drag tuturor celor care caută un roman bun, nu doar o lectură ușoară și superficială!


A citit-o cineva?Sunt nerăbdătoare să vă aflu părerile, așa că nu ezitați să lăsați un comentariu dacă aveți ceva de spus.
În caz contrat, sper că v-am convins că îi acordați măcar o șansă acestui roman.

You Might Also Like

1 comentarii

  1. Am citi romanul şi într-adevăr este o carte care te pune pe gânduri, în special că multe din problemele care apar în carte sunt de actualitate. Deşi Orwell este cunoscut ca un autor care scrie împotriva comunismului, spre deosebire de Ferma animalelor, mi s-a părut că 1984 face referire la orice formă de totalitarism. Mi-a plăcut extrem de mult cum a construit povestea, fineţea cu care s-a uitat la trăsăturile psihologice ale personajelor şi mai ales finalul care este extrem de realist, nici un supererou nu va veni să te salveze de un asemenea regim. Este o carte extrem de bună şi extrem de dură, iar duritatea ei e dată tocmai de realism.

    RăspundețiȘtergere