„The little prince” de Antoine De Saint-Exupery - Recenzie

17:29


Disponibilitate: Okian
Editura: Wordsworth Editions
Data publicării : 5 iunie 1995
Număr pagini: 112

„The little prince” de Antoine De Saint-Exupery este o carte pe care, cu toate că am citit-o luna trecută, abia astăzi am început să îi recenzia - asta pentru că imediat ce am terminat-o am simțit că am nevoie de o mică pauză, cu scopul de mă aduna cumva, căci această carte m-a ghicit atât de mult. Să vă spun că numai cu puțin timp înainte de a începe a lectura această carte m-am gândit la subiectele abordate de către Antoine De Saint-Exupery ar suna poate puțin superficial din partea mea. Dar este adevărat.

Personajul principal al acestei povești este, după cum probabil v-ați dat seama, Micul prinț, un băiețel venit de pe altă planetă să viziteze al nostru teritoriu. Acesta vizitează mai multe planete, iar cea de-a șaptea planetă pe care o vizitează este Pământ. În călătoria sa, acesta se întâlnește cu diferite persoane sau animale cu care poartă converații, iar din convorbirile acestora se desprinde întotdeauna câte o morală. Această carte este o alegorie, este o întreagă metaforă. Antoine De Saint-Exupery accentuează contrastul, bariera care se clădește cu timpul între cele două lumii contradictorii: pe de o parte de află lumea celor mari, o lume din plastic, unde domină monotonia, dreptatea, adevărul; pe de altă parte avem lumea celor mici, lumea celor care văd frumosul și îl crează, unde arta este pestre tot, unde viața este magie. Ca să înțelegeți mai bine ce vreau să spun, am să-mi permit să inserez un citat în rândurile ce urmează:
When you talk to them about a new friend, they never ask questions about essential matters. They never say to you: „What does his voice sound like? What games does he prefer? Does he collect butterflies?” They ask you: „How old is he? How many brothers does he have? How much does he weight? How much money does his father earn?” It is only then they feel they know him. If you were to mention to grown-ups: „I've seen a beautiful house built with pink bricks, with geraniums on the windowsills and doves on the roof..” the would not be able to imagine such a house. You would gave to say to them: „I saw a house worth a hundred thousand pounds.” Then they would exclaim: „Oh! How lovely.”
„The little prince” este o povestioară clasică care mi-a plăcut extrem de mult, tocmai de aceea are 5 steluțe de la mine pe Goodreads. De altfel, această carte i-a adus un succes neașteptat scriitorului francez, aceasta fiind stradusă în aproximativ 110 limbi. În mod evident, această carte a fost scrisă în original în limba franceză, iar dacă cunoașteți cât de cât limba sau, mai bine, dacă vreți să vă îmbogățiți vocabularul referitor la limba franceză, eu v-o recomand cu drag. Eu am ales să o citesc în limba engleză deoarece franceza nu-mi place atât de mult, plus că e mult mai la îndemână de găsit în limba engleză sau română. O carte într-adevăr fascinantă despre condiția umană, însoțită de ilustrații pe măsură, care creionează mai adânc lumea micului nostru Prinț. Această carte este, de fapt, un adevăr, un adevăr trist, aș putea spune, al zilelor noastre - și nu numai.

Dacă vreți să pătrundeți mai bine în lumea Micului Prinț, haideți să parcurgem împreună următoarele citate extrase din carte, citate care pe mine chiar m-au emoționat:
But the eyes are blind. One must look with the heart.
"What does „admire” mean?"                                                                                                "To admire means that you consider me the hand-somest, the best dressed, the richest and the most intelligent man on this planet. "                                                                       "But you are all alone on this planet!"                                                                                   "Do me this kindness. Admire me all the same!"                                                                   "I admire you," said the little prince with a slight shrug of his shoulders, "but why should that mean so much to you?"                                                                                                   And the little prince went away. "Grown-ups are really very odd," he said to himself, as he continued on his journey.
Înainte de a încheia, țin să menționez că această carte este destinată publicului întreg, nu este o carte pentru copii! Sincer să vă spun, dacă mi-ar sta în putere, aș dori să pot influența mai mulți adulți să citească această povestioară, căci poate se vor regăsi și ei printre paginile cărții. 

De asemenea, pe voi, cei care ați citit această recenzie, vă invit să-mi spuneți părerea voastră, în caz că ați citit și voi cartea.

You Might Also Like

7 comentarii

  1. Cu rușine afirm că n-am citit cartea, deși am auzit de atâtea ori de ea, atâtea persoane recomandând-o și susținându-i „valoarea”, să-i zic așa. Nu știu de ce. Vai, îs atâtea cărți pe care vreau să le citesc, atât de puțin timp! TRĂIESC O DRAMĂ! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O, te-nțeleg perfect. Să vezi e „puține” cărți sunt pe noptieră la mine în cameră: 3 pe care le citesc în paralel („Olive Kitteridge”, „Dragostea în vremea holerei” și „Un roman cu un contrabas și alte povestiri”), vreo 3 titluri de la Univers, încă un clasic de la Corint, Thomas Hardy, de la Nemira „Istoria lecturii” primită de la târgul cărții *abia aștept să mă apuc de ea!*, încă o carte de Oscar Wilde de la Litera, pe care am luat-o cu ziarul și încă ceva cărți de-a lui John Green în engleză (astea nu știu dacă o să le citesc, dar le-aș da o șansă doar pentru că am de gând să citesc toate cărțile în engleză pe care le am). Și... să nu uităm că trebuie să citesc și „Să ucizi o pasăre cântătoare” - cartea asta mă bântuie de ceva timp: tot aud și citesc despre ea și acum că mi-am luat-o, trebuie neapărat să o citesc.
      P.S: Să știi că și eu trăiesc drame când văd câte recenzii scrii, iar wishlist-ul meu nu se mai oprește din crescut. :))

      Ștergere
    2. Tocmai am vazut în librării ediţia de lux, care conţine şi poveşti despre cum a fost scrisă şi poze cu manuscrisul. Aşa de tare o vreau! Eu am o ediţie micuţă, cam ca asta. Prima dată când am auzit de Micul prinţ a fost în generală, o tipă din Franţa a venit să experimenteze cu copiii din România diverse metode educationale si a venit şi la noi la orele de franceză şi ne-a citit din Micul prinţ şi făceam interpretare pe text, ce credem noi că înseamnă ce scrie acolo. M-a făcut extrem de curioasă, cum am prins carte am devorat-o.

      Ștergere
    3. Haha! :D Eu nu pot citi în paralel mai multe cărți. Doar dacă-s genuri diferite, adică nu genuri: spre exemplu, aș putea citi o carte de memorii/dezvoltare personală/eseistică, în paralel cu o carte beletristică! :D Înțelegi tu. Oricum, m-am apucat de „Cântecul maorilor” de Sarah Lark, e o carte destul de obeză, vreo 600 pagini, deci nu voi căra monstrul acesta cu mine la școală! :)) Și cred că am să mă apuc de o carte de cu proză scurtă, îmi place acest gen. Și, ohoho, multe cărți așteaptă să fie citite. De obicei eu citesc doar dimineața și, în special, seara. Rar în timpul zilei! :D Abia aștept vacanța de vară! Zi faină!

      Ștergere
  2. Cum spunea și Anndrei, de acord, aproape toți cei ce iubim cărțile și nu avem prea mult timp de elctură trăim o dramă. :))
    Da, o carte minunată. Toți adulții ar trebui să-și aducă aminte de ea.♥☺

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Într-adevăr. Eu, în momentul de față, vreau să citesc o grămaaaaadă de cărți și pe lângă faptul că vreau să le citesc, vreau să le și cumpăr, chiar dacă poate le-aș putea împrumuta.

      Ștergere