Noutăți de la Editura Univers

17:08

1.      ll Maresi. Cronici dinMânăstirea Roșie, Maria Turtschaninoff, traducere Karmen Bålko
Primul volum al trilogiei Cronici din Mânăstirea Roșie, Maresi este o carte despre chipurile întunecate ale Răului și despre puterea magică a prieteniei capabile să învingă totul, povestea unei fete care descoperă pe insula femeilor nu numai cunoașterea din cărți, dar și forța străveche, irezistibilă, redutabilă a feminității.

Maria Turtschaninoff (n. 1977) a început să scrie încă de la vârsta de cinci ani. Autorii ei preferați sunt Michael Ende, J.R.R. Tolkien, Ursula K. Le Guin, C.S. Lewis. A devenit cunoscută pentru abilitatea ei de a crea lumi fictive impregnate de realism magic, inspirate din istorie și conținând elemente din mitologie și povești. Romanele sale pentru adolescenți (Arra, Underfors, Anaché, Maresi) i‑au adus Mariei Turtschaninoff Finlandia Junior Prize, The Swedish YLE Literature Prize și Society of Swedish Literature Prize.

Maresi este povestea dramatică, scrisă cu multă îndemânare și fantezie, a unei lumi matriarhale izolate pe o insulă, un refugiu pentru fetele care au reușit să scape din comunități conservatoare și opresive. În această carte plină de un suspans feroce, memorabilă, cu acțiunea situată într‑un trecut nedeterminat, există multe analogii cu femeile și fetele din societățile moderne: cunoașterea îi oferă lui Maresi, personajul principal, puterea de a schimba lumea.“
Juriul Finlandia Junior Prize 2014

2.      Portretul reginei, Emmanuel Kattan, traducere Diana Crupenschi
Colecția Romanul secolului XXI
                     
„Doamna se întinde, suspină, închide ochii. Corpul ei nu mai e decât o istorie, o mașinărie familiară, dar străină viitorului. Străină, mai ales, speranțelor care, spre propria‑i uimire, își mai găsesc adăpost în ea. Nu pentru că ar fi gata să se abandoneze unei dorințe noi, ci mai degrabă fiindcă dorința de a exista pentru altul, nevoia fizică de a fi ținută și strânsă în brațe de un bărbat, continuă să trăiască într‑un colț al conștiinței ei, ca o amintire neglijată, ca rochia de seară albastră de culoarea nopții care nu i se mai potrivește și pe care n‑o va mai purta niciodată, dar se încăpățânează să o păstreze în fundul unui dulap, protejată cu grijă de o husă din plastic, pentru orice eventualitate“ (Portretul reginei).

Emmanuel Kattan a studiat filosofia la Universitatea din Montréal, orașul său natal, și la Oxford. Și‑a publicat primul roman, Nous seuls (Noi singuri), în 2008 la Éditions du Boréal. Au urmat Les Lignes de désir (Cărări clandestine), în 2012, tradus de Editura Univers, și Le Portrait de la reine (Portretul reginei).


 3.      Problema umană, François Emmanuel, traducere Irinel Antoniu

Ce legătură există între lumea corporatistă contemporană şi Holocaust? În această narațiune alegorică, François Emmanuel scoate în evidenţă dezumanizarea produsă prin cinismul unui limbaj abstract şi tehnic. Eroul cărţii, psiholog într‑o mare firmă, primeşte ingrata misiune de a‑şi supraveghea propriul şef, dar mizele se dovedesc mai mari decât bănuise, iar peste dramele prezentului (criză, concedieri, restructurare) se profilează în filigran ororile trecutului.
François Emmanuel (născut la Fleurus, în Belgia, în 1952) este de profesie psihiatru. Participarea, în 1979, la Teatr Laboratorium al marelui regizor Jerzy Grotowski îl va stimula să scrie ficțiune. Debutează în 1989 cu romanul Retour à Satyah şi continuă să publice constant atât proză, cât şi poezie. La Passion Savinsen îi aduce în 1998 Premiul Rossel, iar Regarde la vague Premiul Trienal pentru roman în 2007. În 2004, devine membru al Academiei Regale de Limbă şi Literatură Franceză din Belgia. La question humaine (2000), tradusă în cincisprezece limbi, este ecranizată de regizorul Nicolas Klotz, cu Mathieu Amalric în rolul principal.


4.      Escal-vigor, Georges Eekhoud, traducere Irinel Antoniu

Castelul Escal‑Vigor şi insula din jurul lui, Smaragdis, sunt scena pe care se construieşte utopia tânărului nobil Henry de Kehlmark. Dorinţa acestuia de a trăi conform naturii sale se loveşte de prejudecăţile unei întregi comunităţi care, deşi nu se dă înapoi de la propriile‑i excese, nu poate accepta dragostea dintre doi bărbaţi.

Georges Eekhoud (1854‑1927) a debutat cu două volume de poezii, dar avea să se impună prin romane precum Kees Doorik (1883) sauNoua Cartagină (1888; până acum singura carte tradusă în română, în 1958). Naturalismul său atrage laudele lui Émile Zola. Un veşnic revoltat împotriva constrângerilor sociale, se apropie de mişcările anarhiste. Romanul Escal‑Vigor (1899), unul dintre primele romane moderne care tratează deschis homosexualitatea, provoacă un scandal, iar autorul este urmărit în justiţie; este în final achitat, şi cu ajutorul unei scrisori de susţinere semnate, printre alţii, de Zola, André Gide sau Anatole France. În 1920 devine membru al Academiei Regale de Limbă şi Literatură Franceză din Belgia.


 5.      Ziua Morților, Cees Nooteboom, traducere Luminița Bobu
Seria de autor Cees Nooteboom

Un regizor olandez de documentare filmează lucruri socotite de ceilalţi banale şi neinteresante, într‑un Berlin care poartă, asemenea lui, o tragică urmă a trecutului. Existenţa lui în mijlocul unui grup pitoresc de prieteni – care amestecă discuţiile despre artă şi istorie cu ospeţe la fel de spectaculoase – este tulburată de apariţia unei femei misterioase. Cineastul încearcă atunci să unească toate acele cadre vagi şi să dea sens propriei sale vieţi, iar povestea de dragoste se inserează în întinsa meditaţie asupra istoriei şi amintirii care este romanul lui Nooteboom.
Cees Nooteboom (n. 1933) a debutat în 1955 cu romanul Philip și ceilalți. Opt ani mai târziu, a publicat Cavalerul e mort, un scurt roman borgesian despre un scriitor care se sinucide, lăsându‑i manuscrisul cărții sale neterminate unui alt scriitor, care la rândul lui repetă istoria. Următorul roman, Ritualuri, a fost cartea care l‑a consacrat cu adevărat pe Cees Nooteboom, distinsă cu Pegasus Prize, primită cu foarte multe elogii în Olanda și tradusă în mai multe limbi. Următoarea poveste, Paradisul pierdut, Vulpile vin noaptea i‑au adus un renume excepțional lui Cees Nooteboom, care a primit numeroase premii literare și a fost de multe ori menționat ca un candidat la Premiul Nobel. Ziua Morților a fost salutată de presa literară ca „o carte de o frumusețe orbitoare“ (De Volkskrant), „un roman în care autorul aduce în discuție toate întrebările pe care ar trebui să și le pună oamenii secolului XX“ (De Telegraaf).


6.      Biografia, Didier Desbrugères, traducere Ana Mihăilescu
Colecția Globus

Fiecare copil vine pe lume cu biografia gata scrisă. E responsabilitatea părinţilor, desigur, să angajeze din timp un biograf bun. Dar biografii buni nu se găsesc chiar pe toate drumurile, iar tarifele lor sunt destul de pipărate. Cu bani puţini, Harry şi Zadel nu‑şi permit să‑i cumpere fiului lor, Simon, decât o biografie de mâna a doua, ba chiar una neterminată. Când viaţa lui se apropie de paginile albe, Simon descoperă că mai sunt şi alţii ca el, oameni cu biografii incomplete sau ale căror destine prescrise s‑au pierdut într‑un incendiu sau care s‑au revoltat şi au reuşit să se elibereze singuri din capcana cuvintelor. Biografia este o distopie transparentă care îmbină în mod fericit eleganţa stilului cu o cunoaştere aprofundată a naturii umane şi cu un umor cu totul special. Nu suntem şi noi condiţionaţi, în mare măsură, de proiectele pe care ni le‑au schiţat părinţii în copilărie? Nu ne dorim, uneori, să ia altcineva în locul nostru hotărârile importante? Şi dacă ar fi chiar aşa? Şi dacă autorul propriilor noastre biografii ar fi un scriitor veleitar oarecare, unul leneş şi prost‑dispus, nu tocmai o forţă divină? Dacă, în lipsa unui corector bun, în vieţile noastre s‑ar strecura greşeli catastrofale?

Didier Desbrugères s-a născut în 1960 şi locuieşte în Bretagne. A ţinut o galerie de artă, a lucrat în domeniul aeronauticii, a practicat pictura şi sculptura. A debutat în 2010 cu romanul Delegatul (premiul Draveil pentru roman de debut), apoi a publicat romanul Biografia(2013) şi volumul de proză scurtă Limon (2014).

„Fratele mai mic al lui Kafka şi Dostoievski“, Ouest-France.

„În Biografia, nu emoţia este cea care adânceşte un rid nou pe chipul cititorului, ci chiar surpriza. […] Astfel de romane sunt hrană, omagii aduse stomacului nostru literar. Se întâmplă adesea să te simţi absorbit de o lectură, mult mai rar să simţi cum ieşi din ea stors, răvăşit, încântat, ca de pe o altă planetă.“ Le Vif

„Un univers se impune. Şi, de asemenea, un autor cu o scriitură unică, vibrând de umanitate. Această poveste atemporală, volubilă şi complexă, devine, în acest fabulos teatru care e viaţa, rând pe rând amuzantă, stranie, umanistă şi profundă […] Cu un stil strălucitor graţie căruia redescoperim toată bogăţia limbii franceze şi curioasele ei subtilităţi, Didier Desbrugères ne conduce spre cel mai profund strat al sufletului omenesc.“ Librăria Gargan’Mots

You Might Also Like

15 comentarii

  1. Cei de la Univers au mereu titluri bune şi foarte bune. Eu mă aprovizonez de la o librărie mică unde găsesc cărţile lor foarte ieftin (titluri mai vechi, e drept), unde au reduceri şi de 90%. Dar îmi vine mereu să cumpăr şi noutăţile, acum mă tot bate gândul să îmi iau Alint.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ştiu ce zici, şi eu mai găsesc ceva volume vechi de la Univers prin biblioteca alor mei şi sunt aşa încântată de ele! O să le citesc şi eu, cândva. Gata, gata, acum că am terminat și „Malad” revin la „Seara cântărețelor” - cred. Sau la Cioran. Asta dacă nu încep altă carte primită de la Litera. Uf, da, nu știu ce o să citesc în continuare, dar următoarele pe listă sunt cele de la Univers fiindcă vreau neapărat să le termin cu speranța că poate voi pune apoi mâna pe altele. Și oricum, presimt că o să-mi placă. :D

      Ștergere
    2. Oo, aşa repede ai termint Malad, să înţeleg că se citeşte uşor? Dilema următoarei cărţi citite doare mereu, toate sunt frumoase şi strigă după tine...
      Şi părinţii mei mai au cărţi vechi de la Univers, în special poliţiste, sunt absolut geniale. Îmi pare rău că pe unele nu le reeditează, aş vrea să le văd din nou în librări.

      Ștergere
    3. Da, am terminat azi „Malad” - și pot să zic că nu mă așteptam să-mi placă așa mult! Acum trebuie să mă pun să mai scriu recenzii, mai am și la „Neamul Corbilor: Copiii întunericului”.

      Ștergere
    4. Eu nu am mai rezistat, am lăsat baltă ce aveam început şi m-am apucat de Malad. Începutul nu mi s-a părut grozav dar acum începe să fie interesantă (am ajuns pe la capitolul 4). Oricum nu e o lectură uşoară, uneori dă cu tine de pământ de nu te vezi, de obicei când te aştepţi mai puţin. Doar că acum mă obsedează melodia Larei Fabian "Je suis malade", nu mi-o pot scoate din cap.
      E mai bine să ai de scris recenzii decât să nu ai la ce să scrii recenzii :D Mereu trebuie să iei partea bună din lucruri.

      Ștergere
    5. Eu mă gândeama un moment dat.. Cartea asta ar trebui citită invers, de la coadă la cap. :)) Eu îți zic sincer, până la capitolul 6 nu am înțeles mai nimic. M-a enervat, m-a bulversat, chestii după chestii care de care mai dubioase și mai fără sens. Și-apoi l-a final nu m-a lăsat inima să nu-i dau 5 stele pe Goodreads, zău. De la capitolul 6 în colo se mai lămuresc lucrurile, rând pe rând.
      Și eu abia am trecut de primele pagini, că tot veni vorba. :))
      Da, asta așa e, în legătură cu recenziile. Oricum, nu ziceam că ar fi ceva rău în asta, ci pur și simplu așa. :))

      Ștergere
    6. Pff, chiar ar fi o chestie interesantă, îmi plac cărţile cu susul în jos, păcat că nu m-am gândit să o încep de la sfârşit. Aş începe acum să fac asta dar mi-e că deja şi-a pierdut tot farmecul ideea.

      Ștergere
  2. 1, 2, 4, 5. Le aud cum strigă după mine! :)) Ți-am zis, iubesc cărțile de la Univers. Îs foarte bune și au o traducere impecabilă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Și eu am fost foarte încântată de titlurile pe care le-am citit până acum de la ei și pe măsură ce tot apar altele lista mea de citit o ia razna. :)) Singura carte pe care n-am terminat-o de la ei a fost „Era să fiu eu” de Ali Smith. Nu știu, dar mi-a dat ceva bătăi de cap și într-un final am renunțat la ea. Dar intenționez să o reiau în viitor și să mă concentrez mai bine pe ea, căci atunci când am citit-o mai citeam și alte cărți în paralel și poate din cauza asta mi-au scăpat chestii, hmm.

      Ștergere
  3. Anca, zi-ne si noua unde e libraria, sa o luam cu asalt :P Si mie imi plac publicatiile Univers, desi cand le-am asezat acasa pe edituri am observat ca sunt echilibrate, am cam tot atatea carti de la fiecare editura.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În Bucureşti, vis-a-vis de Spitalul Colţea, pe partea cu Muzeul Şuţu, se faceau acolo nişte lucrări şi cum traversai de lângă Cinema Pro era unpasaj de lemn, exacr unde se termina pasajul este. Şi au reduceri mari şi la cărţile Polirom şi Nemira, plus sute de cărţi în engleză la preuri foarte mici. Eu am luat în iarnă Teddy Bear Tales (pe fratele meu îl cheamă Tedi) şi am dar pe o cărticică cu pagini foarte bune, luciase şi cartonată şi pe CD 7 lei. Iar cărţile clasice erau la 9-10 lei, tot varianta în engleză.

      Ștergere
    2. Eh, eu nu am numai vreo 4 volume de la ei pentru moment, dar oricum sunt o editură minunată cărora nu le-aș spune niciodată „nu” la vreun volum publicat. Chestia e că îmi plac așa multe edituri, de la Rao, Trei până la Humanitas și Polirom, Litera, etc., iar lecturile mele variază foarte mult.

      Ștergere
    3. Ştiu, sunta tâtea edituri care scot cărţi geniale şi eu am doar doi ochi şi un creier... Totuşi sper să ajung să citesc cât mai multe în viaţa asta.

      Ștergere
  4. Sunt curioasa cum e cartea Maresi.Cred ca o sa fie o carte destul de interesanta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Într-adevăr, foarte interesantă. Mă intrigă toate aceste cărți, dacă stau bine să mă gândesc. Sper să am ocazia să o citesc curând și să revin cu impresii! Până atunci... îți doresc ție spor la lectură!

      Ștergere