Cărți printre note muzicale

Cărți printre note muzicale (1)

22:32

În ultimul timp am cules de pe Youtube o adunătură de piese muzicale care mi-au ajuns la suflet, iar de aici este inspirată această nouă.. rubrică (?) pe blog: am de gând ca, din când în când, să vă prezint câte o melodie, însoțită de o carte cu care aș asocia eu melodia. Dacă mă voi ține sau nu de acest lucru, rămâne de văzut...

Melodia despre care vreau să vă vorbesc astăzi aparține trupei Vama. Probabil multora dintre voi vă este cât se poate de cunoscut acest nume datorită lui Tudor Chiliră, membru al trupei, cântăreț, actor și scriitor. Câteva cuvinte referitor la ceea ce reprezintă Vama pentru mine.. 

Să vă spun sincer, mult timp am fost destul de pasivă când a venit vorba de această trupă. Recent însă, am dat peste albumul Am să mă întorc bărbat de la Vama Veche și nu am putut să nu-l ascult până la capăt. Unul dintre puține albume muzicale pe care l-am ascultat cap-coadă și care m-a atins atât de mult pe suflet. Îmi place Vama fiindcă melodiilor lor (în mare parte) îmi creează o stare de confort, de liniște. 

Revenind la melodia pe care v-o recomand în această seară.. este vorba despre Scrisoare către Făt-Frumos:
..iar cartea la care această melodie mă duce cu gândul este Micul prinț de Antoine de Saint-Exupéry. Imediat cum m-am gândit să asociez această melodie cu o carte pe care am citit-o, am pus mâna pe Micul prinț și am știut că asta era cartea pe care o căutam. De ce tocmai această carte? Pentru că în melodie este vorba despre un Făt Frumos, despre oameni și despre viața lor. Pentru că ambele lucrări de față surprind anumite lucruri desprinse din natura umană. 

Cât despre recomandat, vă pot îndemna cu toată căldura să încercați și cartea Micul prinț, în cazul în care nu ați citit-o deja. De asemenea, pe lângă melodia menționată mai sus, țin să accentuez următorul lucru: legat de albumul Am să mă întorc bărbat - o poveste copleșitoare relatată într-un mod atât de frumos, așa că dacă vă decideți să dedicați 60 de minute din viața voastră formației Vama, dați-mi de veste... Eu vă aștept cu o părere aici, pe blog!

Voi ce ziceți? Cum vi se pare această asociere?

Bookfest

Cele mai vândute cărți Litera la Bookfest 2015

16:32

În perioada 20-24 mai, Litera și-a întâmpinat cititorii la standul său din cadrul Bookfest 2015 cu o ofertă editorială bogată (350 de titluri noi față de ediția anterioară), reduceri de până la 70%, vouchere cu sume între 15 și 21 de lei, tombolă cu premii garantate și o campanie de crowdfunding pentru Noaptea Cărților Deschise, în cadrul căreia fiecare vizitator care a dorit să se implice putea achiziționa titluri din colecția Clasici Moderni cu numai 5 lei.

Top 5 vânzări la titlurile Litera
Pe primul loc al titlurilor pentru adulți vândute de Litera la Bookfest 2015 se află Sticletele, de Donna Tartt, carte câștigătoare a Premiului Pulitzer 2014. Lansarea romanului a avut loc sâmbătă, în prezenta doamnei profesoare Elisabeta Lăsconi, bloggerului literar Laura Câlțea, criticului literar Bedros Horasangian și actriței Maia Morgenstern, care a lecturat câteva pagini memorabile.

Pe locul al doilea se află Capitalul în secolul XXI, de Thomas Piketty, considerată de Paul Krugman, laureatul Premiului Nobel pentru Economie, cea mai importantă carte economică a deceniului. La evenimentul de lansare au participat Daniel Dăianu, economist, Sorin Pîslaru, redactor șef la Ziarul Financiar și Bedros Horasangian, critic literar.

Locul al treilea este ocupat de cartea Lean In. Femeile, munca și voința de a conduce, scrisă de Sheryl Sandberg, al doilea om din conducerea Facebook. Anca Vlad, fondatoarea mai multor business-uri românești, care a semnat prefața cărții, alături de Mihaela Tatu, trainer dezvoltare personală, și Daniela Palade Teodorescu, redactor șef revista Avantaje, au participat la evenimentul de lansare a cărții.

Pe locul al patrulea se află cartea Labirintul. Tratament letal, de James Dashner, iar pe locul al cincilea Drumuri de vis prin Europa.

Top 5 vânzări la titlurile Litera Mică
Pe primul loc al vânzărilor de carte pentru copii se află Cele mai frumoase poezii pentru copii, cu versuri de Aurora Georgescu și ilustrații de Tony Wolf. Lansarea cărții a avut loc în prezența Aurorei Georgescu și a Biancăi Brad.

Al doilea loc este ocupat de CD-ul de cântece și jocuri pentru copii Atențiune, accelerăm!, lansat alături de autorii săi: Gașca Zurli.
Pe locurile trei, patru și cinci se află cărțile Disney. Învăț să citesc. Regatul de gheață, Alte 365 de glume, respectiv Disney. Violetta. Trăiască muzica!.

Concurs

Concurs „Te-aș recunoaște dintr-o mie” de Laura Lippman

00:30


Heeei! Spunem astăzi pe pagina de facebook că tocmai m-am decis să organizez un concurs. Așadar, iată-l! Mă gândeam la acest lucru de ceva timp, dar chiar nu știam ce carte să pun la bătaie. După cum probabil știți (sau nu) renunț destul de greu atât la cărțile citite, cât și la cele necitite.

Am ales Te-aș recunoaște dintr-o mie de Laura Lippman deoarece am citit-o și nu cred că o voi mai reciti (de regulă, nu prea recitesc cărți, oricum). Așa că vreau să o ofer unuia dintre voi! Aceasta va veni însoțită de un semn de carte de colecție Libris.

Iată de trebuie să faceți pentru a intra în concurs:
  • Urmăriți blogul prin GFC (Google Friend Connect)
  • Urmăriți blogul prin email
  • Adăugați-mă într-un cerc de-al vostru (în bara din dreapta: „Adaugă în cercuri”)
  • Apreciați pagina de facebook a blogului, The land of books, și pagina editurii sponsor, Editura Litera
  • Distribuiți această postare pe facebook, în mod public
  • Reveniți apoi cu un comentariu la această postare în care să includeți numele vostru de GFC, emailul cu care v-ați abonat și linkul distribuirii pe facebook

Opțional: Pentru o intrare în plus distribuiți postarea prin Google+, Twitter sau pe blogul personal. Fiecare distribuire reprezintă o intrare în plus în concurs, deci cresc șansele de a câștiga acest premiu! Nu uitați să specificați și linkul acestor distribuiri în cazul în care doriți intrări în plus!

Dacă doriți să aflați mai multe despre carte, vă invit să citiți recenzia scrisă de mine acestei cărții, dând click AICI.

Concursul se încheie pe data de 20 iunie 2015, iar câștigătorul va fi ales prin intermediul site-ului random.org.

Mult succes, dragii mei cititori! Vă aștept în număr cât mai mare!

Nou în bibliotecă

Nou în bibliotecă (1)

22:39

Saluuut! Ce mai faceți? Ce mai citiți?
Mi-a fost așa dor să scriu pe blog! Mai pe fugă, mai la repezeală am mai postat câte ceva în ultimele săptămâni, deci nu am abandonat complet blogul, dar de acum încolo sper să postez mai des. Încă o săptămână de învățat mai.. „intensiv”, să spun așa, apoi o să am mai mult timp pentru citit și pentru scris!
În ultima lună, cu toate că mi-am propus să o las mai moale cu cumpăratul cărților, am strâns un număr destul de mare de cărți... așa că m-am gândit să vi le prezint și vouă. Și nu, aceasta nu e prima postare de genul acesta pe care o scriu, ci este prima scrisă aici, pe blogspot (amintesc că de ceva timp m-am mutat de pe wordpress pe blogspot). Să trecem la treabă!

Nu mai îmi amintesc exact în ce ordine le-am cumpărat, dar despre aceste patru cărți v-am mai vorbit într-un articol anterior (Impresii despre Gaumeanus, Cluj Napoca), așa că am să încep cu acestea, căci sunt sigură că le-am cumpărat spre sfârșitul lunii aprilie, la târgul de carte Gaudeamus din Cluj-Napoca.

  • 40 de zile de Chris Simion, citită, devorată, adorată. Despre această carte nu știu ce să vă mai spun, chiar nu știu. Cuvintele îmi sunt de prisos. Pot însă să vă invit să citiți recenzia cărții dând click AICI. V-o recomand cu căldură pe Chris Simion! Găsiți pe blog și recenzia cărții Ce ne spunem când nu ne vorbim, dacă sunteți curioși cum mi s-a părut.
  • Astăzi mai bine nu m-aș fi întâlnit cu mine însămi de Herta Muller. Tocmai astăzi am purtat-o cu mine în geantă prin oraș. Mi-am propus ca aceasta să fie cartea pe care să o iau cu mine peste tot zilele ce urmează deoarece momentan citesc primul volum din seria Outlander, carte care este destul de stufoasă și greu de cărat peste tot, așa că mi-am ales această carte pentru călătoriile zilnice.
  • Împăratul muștelor de William Golding. Tot o carte pe care am citit-o această lună și pe care o recomand. Recenzia se află AICI.
  • Dama cu camelii de Alexandre Dumas-fiul. Despre această carte nu știu chiar nimic. Am auzit câteva opinii pe aici, pe acolo despre carte și mi-au alunecat ochii după ea, așa că am zis că ar trebui să o citesc. De ce nu? Totuși, încă este pe lista de așteptare. Am alte priorități momentan.
Apoi urmează un colet comandat de pe Okian. Cărțile din colecția Penguin Classics sunt pur și simplu adorabile. Am așa:


  • The Beautifull Cassandra de Jane Austen. Pe aceasta am cumpărat-o deoarece este scrisă de Jane Austen, autoare pe care n-am mai citit-o, dar în privința căreia sunt tare curioasă.
  • Miss Brill de Katherine Mansfield. Am mai citit de la Katherine Mansfield Jurnal trist, o carte de memorii destul de tristă, dar foarte frumoasă. Recenzia AICI
  • Lord Arthur Savile's Crime de Oscar Wilde. De ce? Pentru că este vorba de Oscar Wilde, unul dintre autorii mei preferați.
  • Circles of Hell de Dante. Despre Dante.. ce să vă spun? Îmi stârnește interesul, sincer.
Menționez că la această comandă am primit și o diplomă fooooarte drăguță de la Okian (cărora de mulțumesc frumos!), dar am uitat să o fotografiez, tocmai acum mi-am amintit de ea. V-o arat cu altă ocazie, poate.

În continuare avem:

Al Doilea Război Mondial Pearl Harbor de Carl Smith, un volum dintr-o colecție publicată la Editura Litera. Curiozitatea și dorința mea arzătoare de a cumpăra cât mai multe cărți m-au împins să iau această carte. M-a interesat modul în care este scrisă, cum este redactată. Chiar este organizată, cu multe imagini și informații pe măsură. Ce să zic? O s-o citesc și pe aceasta cândva, cel mai probabil.

Tadaaaaam! Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov, da, da, în sfârșit e a mea! Acum îmi mai lipsește doar Olive Kitteridge de Elizabeth Strout și Prea multă fericire de Alice Munro din această colecție super frumoasă și inspirată!

Isabel și apele diavolului de Mircea Eliade. Ei, uite o carte scrisă de Eliade pe care n-am găsit-o în biblioteca alor mei. Păi cum să n-o cumpăr (mai ales la ce reduceri am prins pe Libris)?!

Ghici cine moare primul de M. J. Arlidge. Pe aceasta am primit-o în urma unui schimb și sunt foarte recunoscătoare persoanei respective pentru asta! Mulțumesc, Andreea! Ai făcut un copil fericit.
 În general nu fac schimburi de cărți, căci mă dezlipesc foarte greu de cărțile mele, dar de data asta am făcut o excepție fiindcă îmi doream foarte mult această carte. Nu pot decât să sper că mă va surprinde plăcut!

Dosarul Shakespeare de Anthony King. Primită de la prietenii de pe GoodRead.ro pentru recenzie. Nu știu câți dintre voi știți, dar da, și eu fac parte din această frumoasă comunitate de oameni pasionați de lectură. Am citit cartea și a fost foarte palpitantă. Mai multe voi menționa în recenzia ce urmează să o scriu pe site. De asemenea, vă recomand cu toată căldura site-ul GoodRead.ro, găsiți multe recenzii, concursuri, cât și interviuri cu diferiți autori sau chiar bloggeri. O comunitate foarte frumoasă.

Magazinul de sinucideri de Jean Teule. Momentan nu am această carte la îndemână deoarece este împrumutată unei colege și nu știu exact când va ajunge din nou la mine, căci mai are deja câteva rezervări, haha. Oricum, mă bucur că, doar prin simplul fapt de a citi din ea la școală, am reușit să influențez câteva persoane să o citească. Mi-a plăcut mult cartea, o recomand. Jean Teule are un stil cu adevărat inconfundabil. Recenzia AICI.

Și ultimele cărți adăugate în bibliotecă, cele care mi-au ajuns tocmai astăzi, sunt:

Incredibila și trista poveste a candidei Erendira și a bunicii sale fără suflet de Gabriel Garcia Marquez. Huh, nu cred că voi reține vreodată titlul acestei cărți. Pe de altă parte, am încredere în tot ce înseamnă colecția Rao Clasic, așa că sunt sigură că nu voi fi dezamăgită de această carte.

Premiul Nobel, clasici ai literaturii universale, clasicii români, thrillere... bine, bine, dar cum rămâne cu acea lectură simpatică și lejeră care parcă îi redă pofta de citit până și unui cititor neinițiat?
Povestea anticarului de Charlie Lovett. Am descoperit această carte în Kaufland, acum câteva luni, iar zilele trecute, când plasam comanda pe Libris, am dat din întâmplare de ea și am avut așa o revelație. Atunci mi-am zis că trebuie să fie a mea. Bazându-mă pe descrierea de pe copertă, pe mine m-ar atrage această carte chiar dacă aș fi în pielea unei persoane care nu prea citește. Mi se pare foarte interesantă.

Cu ocazia aniversării celor 6 ani ai librăriei Libris, am avut plăcerea de a-mi alege cadou de pe site-ul lor o sacosă suuuuper frumoasă și drăguță și am mai primit pe lângă și opt semne de carte de colecție. Cum să nu iubești Libris, cum?


Câte sunt în total? Hmm, să vedem. 16. 16 cărți în aproximativ o lună, mai mult sau mai puțin. Trebuie să mă opresc, știu. Începând de mâine. Și dacă nu vor mai fi reduceri și promoții atât de ispititoare.

Voi ce cărți ați mai achiziționat în ultima perioadă?
Vă aștept cu drag comentariile, sunt curioasă voi ce bunătăți ați mai adăugat în bibliotecă.

Bookfest 2015

Editura Litera la Bookfest 2015

18:01



Editura Litera își așteaptă cititorii la standul său din Pavilionul C2 al Romexpo, în cadrul Salonului Internaţional de Carte Bookfest 2015, în perioada 20-24 mai, între orele 10.00-20.00.

Printre noutățile editoriale pe care Litera le-a pregătit se numără Sticletele, de Donna Tartt, carte câștigătoare a Premiului Pulitzer 2014, Capitalul în secolul XXI, de Thomas Piketty, considerată de Paul Krugman, laureatul Premiului Nobel pentru Economie, cea mai importantă carte a deceniului, Lean In, de Sheryl Sandberg, al doilea om din conducerea Facebook, și multe alte titluri de călătorie, dezvoltare personală, fotografie și sport.

Pentru copii, Litera Mică a pregătit Cele mai frumoase povești în versuri și Cele mai frumoase poezii pentru copii ilustrate de Tony Wolf, precum și o lansare cu cântec alături de Gașca Zurli: CD-ul Atențiune, accelerăm!. Oferta pentru cei mici este completată de foarte multe cărți Disney, cu cele mai iubite personaje de ieri și de azi.

Vizitatorii standului Litera se vor bucura de reduceri de preț de până la 70%, vouchere cu sume între 15 și 21 de lei, tombolă cu premii garantate, lansări în prezența unor mari personalități și acțiuni dedicate copiilor. În plus, vizitatorii se pot implica în campania Noaptea Cărților Deschise, desfășurată anual de Litera cu ocazia Zilei Internaționale a Cărții, prin achiziționarea de cărți din colecția Clasici Moderni, cu numai 5 lei.

Lista evenimentelor Litera la Bookfest 2015:

Vineri, 22 mai

Ora 17.00, Stand Litera
CD Atențiune, accelerăm!
Invitați: Gașca Zurli

Sâmbătă, 23 mai

Editura Litera

„Te-aș recunoaște dintr-o mie” de Laura Lippman - Recenzie

19:06


Eliza Benedict duce o viață senină într-o casă din suburbii, alături de soţul ei şi de cei doi copii. Dar o scrisoare îi spulberă liniștea: „Ţi-am văzut fotografia într-o revistă. Sigur, între timp te-ai maturizat. Dar te-aş recunoaşte dintr-o mie.”
Un bărbat și un secret nemărturisit din trecut reapar în viața ei și îi amenință existența confortabilă. Dar Eliza ar face orice să-și apere liniștea și familia – chiar dacă aceasta înseamnă să retrăiască evenimentele unei veri terifiante și să scoată la iveală adevărul înfricoşător pe care l-a ţinut ascuns atâta timp.

„Te-aș recunoaște dintr-o mie” – acest titlu te poate face să te gândești la o frumoasă poveste de dragoste, însă nu totul este ceea ce pare, nu-i așa? Această carte se învârte în jurul acestui personaj masculin care a făcut multe greșeli și care a distrus viața multor tinere. Eliza Benedict a fost una dintre victimele sale. Dar se întâmplă atunci când ajungi la o vârstă, îți întemeiezi o familie și duci o viață fericită, dar dintr-o dată trecutul e cât pe ce să te prindă din urmă și să distrugă totul?

Ceea ce m-a atras de la bun început să citesc acest roman a fost însăși misterul în care a fost învăluit. Așa că am să scriu această recenzie fără să spun prea multe despre acțiunea cărții deoarece consider că un thriller trebuie să rămână învăluit în necunoscut.

Am găsit această carte un thriller bun, nu încape vorbă, însă nu unul formidabil. Cu singuranță nu este genul de roman care să te plictisească, ci îți este mai degrabă acel prieten de care nu te mai poți despărți până nu te asiguri că îți povestește tot, absolut tot. Este acel tren al cărui destinație ți-e necunoscută, însă totuși te simți constrâns să continui călătoria.

Ideea romanului nu este una proastă, ci din contră. Totuși, eu mă așteptam ca lucrurile să se termine altfel, cred că mă așteptam la mai mult din partea autoarei, la ceva mai WOW. Nu vreau să zăbovesc prea mult asupra finalului deoarece nu vreau să intru în astfel de discuții, per ansamblu pot spune că mi-a plăcut.

Limbajul folosit este unul foarte lejer, un limbaj în care nu te împiedici, care decurge repede și limpede. Am apreciat faptul că, deși am întâlnit pasaje descriptive cărora nu le-aș fi văzut locul acolo la momentul respectiv, autoarea a reușit să mă stimuleze cumva și a existat mereu ceva acolo, în mine, care îmi ordona să continui lectura.

Este genul de carte pe care o poți lua cu tine oriunde și care te prinde repede și pe care, chiar dacă nu o vei aprecia foarte mult, există o mare posibilitate să o citești doar ca să vezi cum decurg lucrurile. Bine, asta doar dacă ești la fel de curios/curioasă ca și mine. Având în vedere că am citit aproximativ 60 de pagini la școală, într-o singură zi, într-o clasă gălăgioasă și cu muzica urlându-mi prin cășți, puteți să mă credeți pe cuvânt! Unele cărți pur și simplu nu pot să le citesc doar în perfectă liniște, căci altfel nu sunt atentă și pierd ideea și sunt nevoită să reiau de nu-știu-câte ori aceeași frază. Aceasta nu este una dintre acele cărți. O lectură relaxantă, de un weekend, care se citește repede.
Eu îmi închei aici recenzia, însă pe tine, cel care citești asta, dacă am reușit să-ți stârnesc interesul, te invit pe site-ul editurii Litera, de unde poți achiziționa romanul (click AICI)!

Sau ai citit deja romanul? Atunci te aștept cu părere în secțiunea „Comentarii”.
După cum știți, îmi face plăcere să vorbesc despre cărți și să vă ascult și vouă părerea.

Nu în ultimul rând, mulțumesc mult editurii Litera pentru șansa de a citi acest roman!

Editura Litera

Litera lansează CD-ul Atențiune, accelerăm! interpretat de Gașca Zurli

18:40

Editura Litera lansează marți, 19 mai, CD-ul de cântece și jocuri pentru copii Atențiune, accelerăm!, interpretat de Gașca Zurli. CD-ul va fi disponibil la toate chioșcurile de ziare la prețul de 14,99 lei.

În Atențiune, accelerăm! Gașca Zurli reinventează jocurile copilăriei. Cele mai iubite personaje din România îi provoacă pe copii, părinți și bunici la distracție. Cu cântec, cu voie bună, cu mișcare și mai ales cu veselie!

CD-ul cuprinde 20 de cântece pentru copii. Fiecare joc este prezentat de personajele din Gașcă, în studio, în fața microfonului. Fetița Zurli aduce zâmbete pe chipurile tuturor. Băieții din gașcă sunt curajoși și puși pe glume. Zâna Bună îi învață pe copii să-și pună dorințe, iar Tura Vura, cea mai caraghioasă vrăjitoare de pe lume, încearcă să încurce lucrurile, dar Mirela–Tanti Prezentatoarea o aduce pe drumul cel bun.

Gașca Zurli este trupa-fenomen național care a transformat educația formală într-un spectacol al imaginației. Conceptul s-a născut din nevoia creatoarei Mirela Retegan de a-i explica fiicei sale lumea din jur într-un context pozitiv și educativ, care să-i dezvolte imaginația și încrederea în sine.

Proiectul realizat în parteneriat cu Ziarul Libertatea.

Bookfest

Editura Univers la Bookfest

18:21

Noutăți ale Editurii Univers pregătite pentru Salonul Internațional de Carte Bookfest, ediția X
20-24 mai 2015
Stand Univers: nr. B12, pavilion C2


1. O mie de păduri într-o ghindă. Mari scriitori de limbă spaniolă aleg paginile preferate din opera lor, Valerie Miles, traducere Lavinia Similaru
Lansare: Sâmbătă, 23 mai, ora 12.00
Invitați: Valerie Miles, José María Merino, Simona Sora
Scena Arena din Pavilionul C1, Romexpo
O mie de păduri într‑o ghindă cuprinde fragmente din operele a douăzeci şi doi dintre cei mai importanţi scriitori de limbă spaniolă din a doua jumătate a secolului al XX‑lea. Textele din antologie nu sunt selectate după cum se potrivesc sau nu pe vreo grilă rigidă, ci înşişi autorii au fost supuşi torturii de a alege din propriile lor cărţi ceea ce au considerat ei că îi reprezintă mai bine. Până la urmă, toţi scriitorii cuprinşi în antologie au dat dovadă de spirit sportiv, au suportat cu bine tortura (care a inclus, printre altele, plimbări pe Ramblas în căutarea unui ziar, conversaţii cu şampanie după‑amiaza, răscoliri prin bibliotecă în căutarea unei anumite pagini din Nabokov), apoi au ales câte o ghindă din propria lor pădure de hârtie. Iar scriitorii aleg altfel decât criticii şi editorii, ei sunt întotdeauna mai aproape de cititori. Pentru cititorii români, această antologie va fi şi un prilej de a descoperi cărţi şi autori cu care nu sunt încă familiarizaţi, nu doar o plăcută reîntâlnire cu opere pe care le iubesc deja, văzute chiar din perspectiva autorilor.

Valerie Miles s‑a născut în 1963 la New York, dar şi‑a desfăşurat cea mai mare parte a carierei editoriale (este scriitoare, publicistă, traducătoare, editoare) la Madrid şi Barcelona. Este co‑fondatoarea revistei Granta în limba spaniolă, specialistă în opera lui Roberto Bolaño, traducătoare în limba engleză a unor scriitori ca Enrique Vila‑Matas, Lucía Puenzo, Fernando Aramburu. La ediţia din 2013 a Târgului de Carte de la Buenos Aires a fost votată printre „Cei mai influenţi profesionişti în domeniul editorial“. Pentru prezenta antologie, a lucrat timp de patru ani, pe două continente, în strânsă colaborare cu scriitorii antologaţi, unul mai celebru decât altul.


2. Viaţa,jocul şi moartea lui Lul Mazrek, Ismail Kadare, traducere Marius Dobrescu
Lansare: Duminică, 24 mai, ora 15.00
Invitați:
Luan Topciu, Ministru Consilier - Ambasada Albaniei în România
Miruna Vlada poetă, specialist în relații internaționale, zona Balcanilor de Vest
Marius Dobrescu, scriitor
Stand Univers: nr. B12, pavilion C2

O poveste de dragoste se înfiripă între un soldat şi o tânără turistă, într‑un oraş de pe litoralul albanez. Numai că nimic nu este ceea ce pare în acest minunat decor estival. Pe fundalul ruinelor unui teatru antic, regimul comunist montează o înscenare grotescă pentru a‑şi ţine sub teroare propriul popor, iar protagoniştii devin, cu sau fără voia lor, actori.

Ismail Kadare s‑a născut în 1936 la Gjirokaster, în Albania. A studiat la Facultatea de Litere din Tirana, iar apoi la Institutul de Literatură Maxim Gorki de la Moscova. A debutat în 1954 cu un volum de poezii, Visări juvenile, dar consacrarea i‑a adus‑o primul roman, Generalul armatei moarte, publicat în 1963 (apărut pentru prima dată în traducere românească la Editura Univers, în 1973). Au urmat, printre numeroasele romane, care au fost traduse în multe limbi şi l‑au transformat într‑unul dintre cei mai importanţi scriitori contemporani şi în candidat la Premiul Nobel: Cronică în piatră (1970), Aprilie spulberat (1980), Palatul viselor (1981), Piramida (1992) sau Accidentul (2008). Între 1990 şi 2001 a trăit şi a publicat în Franţa, apoi s‑a întors definitiv în Albania.

Humani

„Împăratul muștelor” de William Golding - Recenzie

23:40


Este oare libertatea absolută sublimul sentiment de pasiune, de superioritate asupra vieții? Cine domină pe cine? Libertatea deplină – strigăm după ea, fugim, fugim în toate părțile pentru a da mâna cu ea, iar când ne atinge.. suntem oare capabili să mânuim această forță atât de mare care ne coboară pe umerii proprii?

Împăratul muștelor de William Golding este un clasic al secolului XX care înfățișează o realitate dură în care copiii, în loc să fie văzuți ca niște ființe inocente, au sufletul împăienjenit de ură, luptă pentru a supraviețui, se tem, acționează cu instinctul nebuniei și al ipocriziei întipărit în frunte. Sunt niște brute, pe scurt. Cum ar fi dacă, de pildă, ai citi o carte despre câțiva copii (aflându-se undeva pe la 6 ani) care ajung pe o insulă pustie în urma prăbușirii unui avion? Singuri pe o insulă pustie, nevoiți să acționeze după propriul instinct, trăind departe de regulile celor mari. Este aceasta aventura vieții lor sau cel mai mare coșmar avut vreodată?

Născut pe 19 septembrie 1911, scriitorul britanic William Golding scrie povestiri încă de la vârsta de 7 ani. Acesta urmează Grammar School din Marlborough, Wiltshire, iar în 1930 se înscrie la Oxford University. Se angajează ca actor pentru scurt timp, apoi devine profesor, post pe care îl părăsește definitiv în 1961.

Experiența războiului la care participă – scufundarea navei germane Bismarck și debarcarea din Normandia – îl marchează profund pe scriitor, de aici luând naștere tema romanului său, Împăratul muștelor, apărut pentru prima dată în anul 1954. Această experiență îl împiedică să mai vadă în om o ființă inocentă, de aceea în această carte copiii sunt însăși înfățișarea răului pur.

Ceea ce m-a făcut să îmi doresc să citesc această carte este, inevitabil, faptul că este un clasic al secolului XX, iar autorul acestei cărți, William Golding, se întâmplă să fi primit și Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1983. Acum sunt mai sigură ca niciodată la gândul că omul acesta chiar a meritat acest premiu!

Adevărul este că m-a prins foarte bine și subiectul cărții, cred că am găsit în această carte un rău necesar, nu mă pot pronunța ca simțind vreun fel de dezgust sau ceva de genul față de autor pentru a întruchipa o asemenea lume sau față de personajele cărții pentru modul destul de crud și lipsit de umanitate în care acționează. Am simțit, pe de altă parte, fascinație. Poate suna clișeic, dar chiar consider că Împăratul muștelor este una din acele cărți care trebuie citite într-o viață. 
Citind pe coperta cărții, mi-au sărit ochii pe o afirmație care mi se pare că înfățișează cel mai bine această carte:
„O oglindă lucidă, obiectivă și înspăimântătoare a societății moderne.” – Times Literary Supplement

Să-mi fi plăcut oare mai mult de Piggy, băiatul grăsuț ce purta ochelari și cu ajutorul căror lentile se aprindea focul pe insulă? De Ralph, băiatul blond care se indentifică puțin cu rolul de lider, de conducător? Sau poate de Jack, vânătorul, cel curajos și de temut?
Cred că am fost atrasă tocmai de contrastul ce-a luat naștere la contactul dintre cele două tipologii de oameni, pe de o parte aflându-se cei care ar face orice numai pentru a fi salvați, iar la polul opus cei care se adaptează, vânează pentru a supraviețui, cei care trăiesc clipa (deși e cam impropriu spus).

Fiind naufragiați pe o insulă pustie în mijlocului Pacificului, sunt prezente printre descrieri și elementele naturii și ale mediului înconjurător în general, aici referindu-mă la ocean, lagună, reciful de corali, țărmul, cât și pădurea care devine unicul acoperiș al tinerilor. Aceste descrieri – aceste referiri bine alese – m-au făcut să pătrund întru totul în peisajul cărții și m-am simțit din nou (sentiment pe care l-am mai simțit și la alte cărți) prinsă într-o lume care nu înceta să-mi mai iasă din minte, am fost acaparată de aceste imagini ce nu încetau a mi se perinda în fața ochilor asemenea unui film reușit. Cu siguranță o lectură pe care o recomand tuturor!

Am extras, ca de obicei, câteva citate, de data aceasta înfățișând natura, de care am fost profund atinsă:

„reciful de coral și câțiva palmieri piperniciți, agățați pe porțiunile mai ridicate, se înălțau spre cer, tremurau, se rupeau în bucăți, alergau ca picăturile de ploaie pe sârmă sau se multiplicau ca într-o stranie succesiune de oglinzi.”

„Valurile alunecau de-a lungul insulei, prefăcându-se că o ignoră, ocupate cu alte treburi; era nu atât o înaintare, cât o urcare și o cădere spectaculoase ale întregului ocean. Acum marea avea să se retragă, în cascade și căderi de apă, avea să se cufunde dincolo de stânci și să lipească pe ele iarba de mare ca un păr lucios; apoi, oprindu-se, avea să se adune și să se înalțe cu un muget, umflându-se nestăpânită peste vârfuri și peste vegetație, cățărându-se pe micul recif, trimițând în cele din urmă un braț de talazuri în golf și sfârșindu-se la câțiva metri de el în degete de spumă.”

An aparitie: 2008
Editura: HUMANITAS
Nr. pagini: 228
Traducere de Constantin Popescu


Alt nume

Ce mai e nou la Editura Univers

19:52

Bună-bună! Ce mai faceți? Da, cred că v-ați dat seama deja din titlu despre ce are să fie această postare: despre cărțile nou apărute la Univers. Răsfoind (virtual) printre aceste cărți proastăt ieșite din tipar, îmi dau seama că cei de la Univers se mențin, ca întotdeauna, la înălțime și ne încântă cu o mulțime de bunătăți literare! Asta îmi amintește că încă mai am câteva cărți de la ei pe noptieră, care așteaptă să fie citite. Curând, cât de curând, le voi da gata, sper!

Acum să revenim la ale noastre! Prima carte pe care v-o prezentăm, împreună cu prietenii de la editura Univers, este Alt nume, altă uşă de Eduardo Caballero.

Prefață de Jesús Ferrero
Traducere și note de Iulia Bobăilă


„Iată o carte pe care să o citeşti încet şi cu inima strânsă, o carte pe care să o simţi aşa cum simţi ploaia bătând darabana pe geamurile unui azil situat chiar aici şi, în acelaşi timp, la hotarele visului: acest tărâm atât de îndepărtat şi, în acelaşi timp, atât de al nostru.
O zeiţă stranie pare să domine universul acestei opere singulare: boala, în multiplele ei variante, fizice şi mentale, fără a uita că fiecare boală are o ieşire, uneori spre lumina cea mai neaşteptată, alteori spre cea mai neaşteptată umbră.
Ne aflăm în faţa unei cărţi pline de delicateţe şi de moderaţie, care‑şi trage vitalitatea din realism, din umanitate şi, în acelaşi timp, din delir, şi care s‑ar putea citi ca un roman polifonic, înţesat de voci care vorbesc în noapte.“ Jesús Ferrero (în Prefaţă)

Eduardo Caballero s‑a născut în 1968 în Madrid, unde a studiat literatura la celebra Escuela de Letras, fondată de Alejandro Gándara. A publicat: în 1999 romanul Camino del Mar, în 2014 volumul de povestiri Otro nombre, otra puerta (Alt nume, altă uşă) şi în 2015 romanul Ahora que no estás. Câteva dintre povestirile lui au fost traduse în română şi au apărut în revista Dilemateca. 

Cartea poate fi cumpărată de AICI la o reducere de 10%!

Ne mutăm acum la ceva mai.. altfel: Patimile după G.H. de Clarice Lispector

Traducere și note de Dan Munteanu Colan

Considerată de mulţi dintre criticii care i‑au studiat opera drept capodopera ei, Patimile după G.H. este cartea despre care şi Clarice Lispector considera că i‑a împlinit cel mai bine propriile exigenţe de scriitoare. Roman mistic şi filosofic, set de exerciţii spirituale în căutarea non‑sinelui ascuns în miezul sinelui, Patimile după G.H. pune pe marginea abisului o femeie, una dintre femeile lumii, dar şi femeia din toate femeile.

Păşind pragul unei camere dosnice din propriul apartament, G.H., o sculptoriţă a cărei viaţă, bine organizată, are acum o neaşteptată breşă, păşeşte într‑o altă stare mentală, o altă conştiinţă a lumii. Dincolo de prag găseşte un semn tulburător lăsat în urmă de servitoarea mereu ignorată, care tocmai şi‑a dat demisia: un desen simplu pe perete, reprezentând un bărbat, o femeie şi un câine. Suntem în Brazilia, unde un asemenea semn nu e niciodată inocent. Nici măcar pentru o artistă sofisticată şi mondenă. În urma umilei servitoare cu pielea întunecată, G.H. se va confrunta şi cu un mesaj întrupat: un gândac bătrân, atât de bătrân încât este martorul întregii istorii umane, pe care o precede şi căreia îi va supravieţui. Efortul ei trepidant de a înţelege mesajul, de a‑l încorpora, de a gândi, de a discerne limita limbajului şi a propriei capacităţi de a gândi în limitele limbajului este transpus într‑una dintre cele mai frumoase, în austeritatea ei, cărţi ale secolului trecut. O răvăşitoare aventură intelectuală, la care bine ar fi să nu se încumete, aşa cum cere autoarea în avertismentul de la început, decât persoanele cu suflet format. Suflet, nu altceva.

Clarice Lispector (1920 – 1977) s‑a născut într‑o familie de evrei în Ucraina. Familia a emigrat în Brazilia pe când ea avea mai puţin de un an. A studiat Dreptul în Rio de Janeiro. A publicat peste douăzeci de cărţi: romane, proză scurtă, literatură pentru copii, eseuri şi culegeri de articole de presă. A fost căsătorită cu un diplomat şi l‑a însoţit ani de zile în misiunile sale în Europa. La douăzeci și trei de ani, publicarea primului ei roman, Aproape de inima vijelioasă a lumii, i‑a adus celebritatea peste noapte. Printre cele mai cunoscute titluri ale ei, se numără romanele Patimile după G.H. (A Paixão segundo G.H., 1964), Água Viva (1973), Ora stelei (A hora da Estrela, 1974), Un suflu de viaţă (Um Sopro de Vida, 1978). Este adesea numită „marea vrăjitoare a literaturii braziliene”.

Amintesc că puteți achiziționa cartea chiar acum de AICI, de pe site-ul editurii, tot la o reducere de 10%. 

Următoarea carte cu care vă invit să faceți cunoștință este Tronul reginei Jinga de Alberto Mussa.

Traducere de Laura Bădescu

Alberto Mussa s‑a născut în Rio de Janeiro, Brazilia, în 1961. A studiat matematica, apoi limbi străine (între care araba, tupi și Yoruba), a predat pentru o vreme poezie preislamică la Universitatea din Rio de Janeiro, a lucrat ca lexicograf și traducător. A debutat în 1997 cu volumul de povestiri Ẹlẹgbara, urmat de romanele O trono da rainha Jinga (Tronul reginei Jinga – 1999) și Enigma lui Qaf (publicat în 2004, i‑a adus autorului său traducerea în engleză, franceză și în alte câteva limbi, precum și premiile „Casa de las Americas“ și Premiul Criticilor de Artă São Paulo). Mișcarea pendulară (2011) a obținut Premiul Machado de Assis pentru cel mai bun roman al anului. Toate aceste titluri au apărut la Editura Univers.

Enigma unor crime sângeroase din secolul al XVII‑lea, tradiţii africane aduse de sclavi, o confrerie secretă – toate acestea se împletesc în firul unei poveşti spuse de diferiţi protagonişti, într‑un amestec de perspective şi rase care redă însăşi esenţa Braziliei. Iar deasupra tuturor se profilează figura misterioasei regine Jinga.

Pe aceasta o puteți cumpăra de AICI, de asemenea, la o reducere de 10%.

Iar ultima, dar nu cea din urmă, carte pe care o menționez în această postare este Ẹlẹgbara, carte scrisă tot de Alberto Mussa.


Traducere de Laura Bădescu și Anca Ferro

Cele zece povestiri din volumul de debut al lui Alberto Mussa amestecă – într‑o manieră care va deveni o marcă a scriitorului – evenimentele istorice, mitologia şi ficţiunea, plimbându‑l pe cititor din zorii omenirii până în contemporaneitate şi din Europa până în Africa şi Brazilia şi oferindu‑i tabloul fantastic şi uneori crud creat de întâlnirea dintre aceste culturi.

Pentru cei mai curioși și nerăbdători să citească această carte, faceți click AICI pentru a o achiziționa la o reducere de 10%.

Nu știu ce spuneți voi, dar pe mine mă atrag tare mult aceste cărți, ca o grămadă de alte cărți apărute la editura Univers, de altfel. Recunosc că cel mai mult mă atrage prima carte menționată, Alt nume, altă ușă... De ce? N-am o explicație concretă, vreau să amintesc doar secvența: „Iată o carte pe care să o citeşti încet şi cu inima strânsă, o carte pe care să o simţi aşa cum simţi ploaia bătând darabana pe geamurile unui azil...”. Parcă deja am și intrat în atmosfera cărții.
Oricum, în caz că vă hotărâți să citiți aceste cărți, vă urez lectură plăcută! În mod evident, nu le-am citit încă, dar sunt convinsă că merită încercate! Nu m-au dezamăgit cărțile de la Univers până acum și nu cred că o vor face prea curând, sunt atrasă de acest stil al autorilor apăruți la Univers.

Atât deocamdată, lecturi plăcute să aveți!




Agatha Christie

Litera continuă colecția Agatha Christie!

21:10

Editura Litera sărbătorește 125 de ani de la nașterea celei mai cunoscute autoare de romane polițiste prin continuarea colecției Agatha Christie, într-un tiraj amplu și la un preț accesibil, cu distribuție la toate chioșcurile de ziare. Lansarea celor cinci noi volume are loc pe 11 mai, în parteneriat cu ziarul Libertatea. Fiecare volum va fi disponibil în fiecare luni, la prețul de 14,99 lei

Cele cinci noi volume ale colecției Agatha Christie sunt: 
  • Primele cazuri ale lui Poirot
  • Moartea vine ca un sfârșit
  • Trenul din Paddington
  • La hotelul Bertram 
  • Calul bălan

Agatha Christie este cunoscută în întreaga lume drept „Regina crimei“. A scris 80 de romane polițiste și volume de povestiri, 19 piese de teatru și șase romane publicate sub pseudonimul Mary Westmacott. 
Hercule Poirot, cel mai celebru detectiv din romanele polițiste creat de la Sherlock Holmes, apare încă din primul roman al Agathei Christie. Poirot și un alt detectiv imaginat de scriitoare, Miss Marple, au devenit faimoși la nivel mondial și au făcut subiectul multor filme realizate pentru marele și micul ecran.
Agatha Christie a mai scris nonficţiune, o autobiografie, dar și povestiri amuzante despre numeroasele expediţii în care a participat alături de soţul ei, arheologul Sir Max Mallowan. A murit în 1976.


All

„Magazinul de sinucideri” de Jean Teulé - Recenzie

20:52

Vi s-a întâmplat vreodată să fiți incapabili a vă defini sentimentele față de o anumită carte? Nu știu dacă iubesc sau nu această carte. Caraghios lucru, dar nici nu v-aș putea spune dacă este o carte amuzantă sau una tristă, căci, aparent, este puțin din amândouă (puțin mai mult!).

Înainte de toate, să facem cunoștință cu autorul acestui roman, Jean Teulé. Cunoscut ca autor de bandă desenată, francezul Jean Teulé s-a născut în 1953, într-un orășel din Normandia. Acesta a debutat apoi în televiziune, unde a lucrat ca producător și scenarist. Autor a mai multe romane, Jean Teulé se face remarcat în mai multe țări cu romanul său întitulat Magazinul de sinucideri.

Situat într-un viitor îndepărtat, în Cartierul Religiilor Uitate, despre Magazinul de sinucideri știm că aparține familiei Tuvache. Magazinul familiei Tuvache este un magazin excentric, al cărui scop este de a ajuta persoanele depresive a evada din acest cotidian numit viață. Magazinul cuprinde toate cele necesare unei sinucideri cum se cuvine: șerpi otrăvitori, măști hidoase pentru cardiaci, costume, cocktailul letal al zilei, sărutul morții. Toți membrii familiei sunt de acord că viața nu este decât o mare nenorocire care trebuie curmată cât mai repede. Toți, mai puțin Alan, mezinul familiei, care se întâmplă a fi de un optimism incurabil. Treptat însă, se schimbă și atmosfera magazinului, acesta devenind, surprinzător, un colț vesel de lumină și voie bună. Cum se întâmplă asta? Ehei, n-am să vă spun tocmai asta, ar fi culmea!

Dați-mi voie să vă spun că acest roman este o întreagă satiră referitoare la despresie, la pesimism - la tot ce are legătură cu asta. Da, exact asta e. Îmbrăcat într-un umor negru, Jean Teulé conturează o lume abstractă, departe de tot ce ar putea fi concret, unde satira și ironia - prezente în cantități mari - n-au cum să nu te facă să râzi. Pentru o mai bună perspectivă asupra romanului, să facem un mic joc de imaginație: imaginați-vă o zi normală din viața voastră, o carte care v-a făcut să simțiți un sentiment puternic sau un persoanj pe care l-ați iubit ori l-ați urât. Acum eliberați-vă de toate aceste gânduri. Întoarceți-le pe dos, răsturnați-le, scăpați de ele. E timpul să renunțați la normal, căci această carte nu are nimic de-a face cu acest cuvânt. Poate atunci când o seringă cu otravă va deveni un cadou ideal pentru fiica ta sau când oamenii vor începe a se împrieteni cu câte o „păienjeniță văduva-neagră” și a-i tricota haine - atunci, da, poate îi vom atribui cărții acesteia un strop de normalitate. Dar bineînțeles, normalitatea este ceva relativ și plictisitor, așa că de ce am vrea să găsim așa ceva într-o carte? Ei bine, nu vă îngrijorați, căci autorul acestui roman vă va surprinde cu siguranță, nu veți găsi nimic monoton în lecturarea acestei cărți.

Astăzi pare-se că mă adredez prea mult vouă, dar nu-i nimic, vine și o confesiune a mea referitoare la acest roman. Sincer să vă spun. începusem acest roman tocmai pe autobuz, pe drum spre Cluj, și nu mă puteam abține a nu schița zâmbete aproape la fiecare pagină citită. Mai mult, uneori mă opream pur și simplu și începeam să râd, așa, singură. Ce-or fi crezut oamenii de lângă mine - nu știu. Citind, aveam impresia că (și-aici am să mă ajut de un termen ușor dur) această carte își bate joc de mine. Această lumea înalt satirizată prezentată în roman mi-a ajuns cumva la suflet. Mi-am dat seama că sunt atrasă de această satiră foarte bine construită și nu numai: m-a atras mult subiectul cărții, ideea de sinucidere transpusă cu atât substrat, cu atâta ironie. Și nu într-un mod revoltător, ci chiar caraghios și plăcut

Pentru a descrie mai concret ceea ce a reprezentat această carte pentru mine, mă voi ajuta de următoarea imagine (deși nu știu cât de bine poate fi percepută): când mă gândesc la Magazinul de sinucideri îmi vine în minte imaginea unui râu care-și parcurge liniștit traiectoria, când, deodată, acesta își schimbă brusc direcția; dar nu e vorba de o mică și nesemnificativă deviere de la direcția lui inițială, nu – e vorba despre exact ceea am spus adineauri: râul și-a schimbat direcția, curge în sens opus, ca și cum acest lucru ar fi ceva normal și firesc; fără nici o explicație, ca și cum ar funcționa încă după regulile naturii.

Altă chestie care îmi vine în minte când mă gândesc la acest roman este următorul proverb: „Râzi tu râzi, dar nu e râsul tău”. De ce am ales acest proverb? Pentru că, la un moment dat, această carte te aruncă în mijlocul a ceva care îți taie tot elanul și nu-ți mai prea vine a râde, însă asta este doar ceea ce am experimentat eu.

Bun, sper să nu fi vorbit prea mult cu subînțeles. Oricum, recomand cu mare drag acest roman în caz că sunteți în căutate de o lectură ușoară, simpatică, cu mari posibilități să vă facă să vă amuzați copios, dar și să vă frângă o bucățică din inimă (asta așa, să nu ziceți că nu v-am prevenit!). Cât despre mine, cu siguranță voi păstra mereu în suflet familia Tuvache și maganizul lor de sinucideri.

Partea mai puțin plăcută e că nu mai sunt prea multe exemplare a cărții pe piață, așa că nu veți găsi romanul prea ușor, de aceea m-am gândit să menționez câteva locuri de unde l-ați putea achiziționa: site-ul editurii All (aici e la un preț chiar foarte bun, având o reducere de 20%) sau Cartepedia.ro (la o reducere de 15%, însă găsiți multe vouchere pe site, acordate în funcție de valoarea totală a comenzii). Eu, din fericire, am obținut această carte în urma unui schimb și sunt foarte încântată de acest lucru, căci cartea pe care am dat-o la schimb – Suflet pierdut de Silviu Urdea – nu mi-a prea plăcut, deci a fost un schimb tare avantajos.

Încă puțin și uitam! Aiurită mai sunt, nu-i așa? Eram așa aproape de a încheia recenzia fără a menționa faptul că există și o animație realizată după această carte, animație care, deși încă nu am vizionat-o, sunt sigură că am s-o fac curând. Aceasta se numește Le Magasin des suicides. În caz că doriți să vizionați animația dați click AICI (link către Youtube).
Editură: All
Nr. pagini: 120
Traducere de Magda Răduță

Voi ați citit acest roman? Aștept părerile voastre într-un comentariu!

  

40 de zile

„40 de zile” de Chris Simion - Recenzie

19:01


Adesea trăim în minciună. Trăim cu sufletul constrâns de anumite prejudecăți care ne împiedică să facem curat atunci când mizeria e prea mare. Mai mult, trăim prea puțin decât ne îmaginăm că o facem, când, de fapt, am putea trăi în exces. Această carte, „40 de zile” de Chris Simion, este povestea oamenilor-cactuși care încearcă să-și elibereze sufletul de povara tuturor minciunilor care s-au lipit de ei și au luat forma unui adevăr irevocabil.


Despre Chris Simion amintesc că s-a născut în anul 1977, în București. Aceasta a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” - București. În urma publicării primei sale cărți, „Dragostea nu moare. O concluzie la 16 ani”, la vârsta de doar 16 ani, Chris Simion este numită de criticul George Pruteanu „un fel de pui de Cioran în fustă lungă și neagră”. Pe lângă statutul de scriitor, Chris Simion este cunoscută și în teatru ca regizor de avangardă. Până în prezent, a semnat regia la peste 30 de spectacole de teatru și a câștigat numeroase premii.

Scris în doar 40 de zile, acest roman are la bază povestea unui suflet care se luptă cu propriul sine pentru redobândirea libertății, a păcii interioare. Sper să nu exagerez, însă acest roman simt că a furat atât de mult din mine, că a mușcat din mine și din gândurile mele și mi le-a întins apoi pe tavă, să mai arunc o ultimă privire peste acest întreg născut într-un moment de neatenție. Chris Simion cu siguranță mi-a deschis apetitul către acest gen de cărți, căci am alunecat atât de repede printre paginile acestui joc al introspecției, al regăsirii de sine. Ceea ce mă face să iubesc pur și simplu această carte este faptul că îți oferă ocazia de a participa activ la toate cugetările și nelămuririle descrise. Este un fel de joc al minții, care îți stimulează psihicul. Din nou, după cum spuneam și în recenzia romanului „Ce ne spunem când nu ne vorbim”(clik pe titlu pentru a fi direcționat către recenzie) de aceeași autoare, în romanele scrise de Chris Simion e aproape imposibil să nu te identifici cât de puțin cu personalitatea complexă a personajului Floarea Soarelui, iar faptul de a reuși să redai emoții sau trăiri care să răsune atât de adânc din sufletul cititorilor chiar e mare lucru. Cel puțin acesta e felul meu de a vedea lucrurile.

Am găsit acest roman ca pe un fel de continuare a romanului „Ce ne spunem când nu ne vorbim”, deși, bineînțeles, se poate citi fără nicio problemă chiar dacă nu ați citit romanul menționat mai înainte. Dacă în „Ce ne spunem când nu ne vorbim” am fost martori la povestea de iubire dintre Zmeul Albastru și Floarea-Soarelui, în „40 de zile” accentul cade pe regăsirea sufletului, pe umplerea golului creat în urma unor dezamăgiri cu care viața ne pune în față. În „40 de zile”, Zmeul Albastru apare doar evocat de Floarea-Soarelui, ceea ce înseamnă că Floarea-Soarelui nu mai comunică prin email-uri cu acesta, ci are loc un fel de monolog. Aceasta, pe lângă scrisorile adresate lui, îi mai scrie și lui Dumnezeu.

Cât despre structura romanului, am remarcat o notă de autenticitate bazată pe simetria acestuia. Pe lângă textul de început și cel de final, capitolele sunt structurate începând cu Ziua 1, până la Ziua 40 - fiecare capitol cuprinzând între 2-3-4 pagini, acestea fiind însoțite de o scriere de mână, acest detaliu aducând o notă mai persoanlă textului în sine.
Acum că tot am postat această poză, sincer vă spun că mi-era teamă că îmi voi termina toate stickerele pe care le avem, căci întâlneam atât de multe pasaje care se apropiau de mine, încât mă simțeam datoare să le însemnez. Îmi place să revin asupra unei cărți și să reiau pasajele însemnate, încercând să retrăiesc sentimentele avute în timpul primei lecturi.

O carte care nu m-a dezamăgit, de la care chiar aveam așteptări și care m-a surprins în mod plăcut. De fapt, nu m-a surprins, căci am găsit în ea exact ceea ce căutam: meditație asupra sinelui, monologuri și profunde contemplări asupra vieții și a sufletului. Tocmai acum trei zile, înainte de a începe acest roman, îi mărturiseam unei prietene faptul că am de gând să mă apuc de o carte scrisă de Chris Simion și că sigur următoarele una-două zile n-o să mai fiu de găsit niciunde, căci mă voi afunda întru totul în lectura acestui roman. Așa s-a și întâmplat.

De recomandat, recomand cu toată căldura acest roman tuturor celor care vor să parcurgă un drum spre regăsirea sinelui; un roman care dă de gândit și care pune anumite probleme existențiale.

Totuși, din nemumăratele citate pe care le-am însemnat, am să încerc să mă limitez la câteva. Ia să vedem care dintre ele câștigă un loc în această recenzie:
Unde să fug de propria-mi minte? Gândurile m-au jupulit din toate părțile.
O floare nu alege dacă se usucă sau rămâne în viață, dar omul alege dacă omoară sau ține în viață floarea aceea.
A-l minți pe celălalt este mult mai mult decât a-l minți. Nu-ți dai șansa să trăiești în adevăr nici ție, nici lui. Când minți te desconsideri. Tu pe tine.
Demnitatea este punctul de unde începe cursa. Înseamnă în primul rând să nu aluneci spre ieșirea din tine, spre abandom. Orice formă de nepăsare de sine este o trădare de sine. Cum să fii onest celălalt dacă nu ești cu tine?
Fiecare avem în noi un copil pe care nu-l abandonăm oricât de maturi suntem. Copilul este înfipt, e poziționat bine, în spatele unei uși de fier, ferecat, stă fără probleme, e protejat, nu-i face nimănui rău. De fiecare dată când ne este greu și când nu acceptăm lumea reală, ne retragem în el. Copilul acesta devine singurul dușman al adultului.
Oamenii nu sunt ceea ce arată că sunt, pentru că nu se cunosc. Atunci când se izbesc de ei înșiși, de cele mai multe ori se reneagă. Îmi plac oamenii care nu vorbesc în citate și care nu trăiesc prin deciziile altora.

Puteți cumpăra această carte de AICI, cu o reducere de 10% și transport gratuit.

Voi ați citit acest roman? Vă aștept părerile sincere în secțiunea comentarii, promit să le ascult cu atenție!