Andreï Makine

Editura Univers își bucură cititorii cu un e-book gratuit

20:50


E-book gratuit – cea mai căutată carte de la Univers!

Timp de șapte zile (29 iunie - 6 iulie), Editura Univers, în parteneriat cu platforma Streamland, le oferă gratuit cititorilor săi ediția electronică a cărții Călătoria unei femei care nu se mai temea de îmbătrânire, primul roman semnat de  Andreï Makine cu pseudonimul Gabriel Osmonde.

Dă click AICI  și poți să afli mai mult despre carte și să citești începutul. Dacă îți dorești cartea, fă-ți cont de cititor pe platforma Streamland. Astfel, poți să descarci gratuit cea mai căutată carte a Editurii Univers în 2015. Fără a avea nevoie să te înregistrezi la Adobe Digital Editions, poți începe să citești romanul imediat, în orice browser de pe computer, tabletă sau telefon.

După ce ți-ai făcut cont de cititor pe Streamland, apasă pe butonul BUY și în fereastra care se va deschide să introduci cuponul univers1969 care îți va da acces gratuit la descărcarea cărții. Poți începe să citești romanul imediat și va rămâne în  contul tău de pe Streamland, la pagina Cărțile mele.  
Trimite acest mesaj prietenilor tăi: îți vor mulțumi pentru că i-ai anunțat cum pot primi cadou dintre cele mai citite cărți de la Univers.

Despre carte..

„Laura Baroncelli, văduvă la cincizeci de ani […], aflând că fusese înşelată toată viaţa de soţ, neizbutind să aibă un dialog cu propria fiică, detestându-şi dimensiunile corporale (prea generoase, în stilul matroanelor slave), ca şi viaţa burgheză – de proprietară a unui magazin de băi şi accesorii sanitare din Paris –, hotărăşte să se sinucidă. Dar, intrând în baie, observă urma unui picior – şi, de aici, sinuciderea e oprită […] Această urmă aparţinea unui tânăr care se vădeşte a fi mult aşteptata mare pasiune, până atunci nici măcar bănuită de captiva într-o viaţă banală. 

Stilul e, aşa cum spuneam, cel care ridică nivelul: nu mult diferit de al lui Makine, cu descrieri ample şi amănunţite, cu simboluri recurente, descifrabile sub diferite înfăţişări (de exemplu, sticla compactă în care e montat un scorpion, din Călătoria unei femei…, la un moment dat spartă, poate fi comparată cu lacul îngheţat, memento ameninţător în Crima Olgăi Arbelina; sau motivul zăpezilor veşnic pure – versus mizeria societăţii de consum, aşa cum apare în majoritatea romanelor lui Makine/Osmonde). Sunt fraze ample, cu observaţiile unui ochi atent la realitate, dar şi cu suflul unui poet talentat, care salvează astfel de schematism etapele călătoriei autotransformatoare“.

Grete Tartler, Limba alternașterii, România literară, nr. 17/2015

Exuvii

„Exuvii” de Simona Popescu - Recenzie

17:59

Am 16 ani. Citesc. Îmi plac mai mult cărțile decât oamenii. Ele - cele adevărate - nu vor să te convingă de nimic, nu vor să aibă „dreptate”. Asculți vocile cărților. Dacă nu se potrivesc cu vocea ta interioară, le-nchizi. Și nimeni nu se supără pe tine.

Vin momente când nu știi încotro s-o apuci, când te cauți, dar nu ești acolo - sau poate doar ai greșit ascunzătoarea. Momente când ai chef să petreceți ceva timp cu tine însuși, să discuți între patru ochi cu sinele tău pentru a te aduna, pentru a-ți reîntregi ființa complexă ce ai fost, ești și vei fi. Uneori uiți lucruri, amintiri, frânturi din ceea ce erai acum trei sau zece ani, iar câteodată, fie că recunoști sau nu, ai nevoie de cineva care să-ți amintească toate aceste lucruri. În momente ca astea - această carte este alegerea perfectă.

Născută în martie 1965, în județul Brașov, Simona Popescu este poetă, prozatoare și eseistă. A absolvit Facultatea de Litere a Universitatii Bucuresti în 1987. În prezent este lector la aceeași facultate. Iată volumele de poezie scrise de aceasta: Xilofonul si alte poeme (1990; traducere maghiara, 1998), Pauza de respiratie (1991, volum colectiv), Juventus (1994), Noapte sau zi (1998), Juventus si alte poeme (antologie, 2004),  Lucrari in verde. Pledoaria mea pentru poezie (2006; tradus fragmentar în franceza și germană în volumul Travaux en vert, Edition Phi, Luxemburg, 2008).
Proză: pe lângă Exuvii (1997, cu trei ediții ulterioare, dintre care două la Polirom), a coordonat romanul colectiv Rubik (Polirom, 2008). Eseuri: Volubilis (1998), Salvarea speciei. Despre supra­realism si Gellu Naum (2000), Clava. Critifictiune cu Gellu Naum (2004).

Întâi de toate, să vă explic ce sunt exuviile. „Exuviile” sunt pieile lepădate, carcasele subțiri lăsate în urmă de fluturi atunci când ies din pupe, învelișurile năpârlite ale vietăților care, crescând, se transformă cu totul. Poate te întrebi ce legătură are acest titlu cu conținutul acestui roman - ei bine, reprezintă chiar esența romanului, întrucât la fel facem și noi cu ipostazele noastre vechi, imanure pe care le dăm uitării. În acest roman, Simona Popescu strânge fiecare părticică a ființei umane, constituie un întreg, fără a abandona nimic, căci aceasta crede cu desăvârșite că nu suntem doar ceea ce suntem, ci și ce am fost.

„Exuvii” de Simona Popescu este un roman autobiografic în care autoarea evocă diferite amintiri și trăiri din copilăria și adolescența ei cu scopul de a-și regăsi sinele, de a aduna toate simonele la un loc. Un roman suflet pentru suflet. Naturalețea și modul extraordinar de a-și așeza cuvintele pe hârtie, de a alcătui un întreg, de a răscoli amintiri și de a le descrie într-un mod atât de plăcut - toate acestea denotă nevoia de a scrie care izvorăște din spontaneitate, care reprezintă un mod de viață, iar eu tind să cred că atunci când un scriitor scrie din toată inima, când acesta trăiește ceea ce scrie cu adevărat, atunci e imposibil să nu remarci asta în modul în care scrie. E posibil să mă înșel, dar asta am simțit citind această carte: de fapt n-am văzut aceste capitole adunate la un loc ca pe o simplă carte, ci ca pe o ființă umană, am simțit o inimă pulsând printre paginile acestei cărți, și mai mult decât atât - lecturând, m-am întâlnit de nemumărate ori cu propria persoană.

Mi se pare pur și simplu incredibil cât de mult m-am regăsit în acest roman. E o chestie pe care încă o procesez, aproape că nu îmi vine a crede. Acum constat că, deși am acordat 5 steluțe din 5 pe Goodreads multor alte cărți înainte de a citi această carte, singura pentru care ar fi trebuit să păstrez cele 5 stele este aceasta. Nu pentru că nu ar fi existat alte cărți care să-mi placă foarte mult, ci pentru că simt că această carte întrece pur și simplu orice carte pe care aș fi citit-o până acum.

Un aspect care îmi place extrem de mult la acest roman este faptul că, odată ce te-ai adâncit în lectură, nu-ți mai dai seama dacă citești despre Simona Popescu sau dacă citești despre tine. Această alternanță dintre persoana I, singurar și persoana a II-a, singular creează un fel de imagine întortocheată în mintea cititorului și te trezești la un moment dat întrebându-te „Păi stai puțin, ăsta-s chiar eu pe paginile astea?”. Pe parcurs nu m-am mai întrebat asta, căci mi-am dat deja seama că n-am cum să scap de mine atât timp cât citesc această carte.

Acest roman a cotrobăit atât de mult printre amintirile mele și nu numai, mi-a amintit de jocurile din copilărie, de felul cum, treptat, m-am îndrăgostit de literatură; de somnul de după-amiază. Am pătruns în văgăuni de mult uitate, am simțit parfumul tuturor florilor din grădina bunicii, mi-a amintit de nopțile când mă hrănesc parcă nesătulă cu câte o carte bună, cum îi extrag cuvintele, frazele. 
Sugeam sângele mustos al frazelor, mă hrăneam, creierul meu era doar stomac, stomac uriaș. Hăpăiam, plimbam propozițiile pe cerul gurii, încercam să le simt gustul. Prindeam cu chelicerele simțurilor câte un cuvânt și-l întorceam pe toate părțile înainte să-l înfulec.
Recomand din tot sufletul acest roman, în special dacă sunteți în căutare de un roman care să vă lase cu întrebări, dar și dacă doriți o simplă plimbare prin propria viață; o mică amintire a ceea ce ați fost într-un timp anterior. Eu zic că e aproape imposibil să nu te regăsești câtuși de puțin în acest roman - și chiar și-așa: merită din plin să faceți cunoștință cu toate aceste simone etalate; merită pentru felul lui atât de aranjat și bine gândit în care este scris!
Îl puteți achiziționa de AICI, cu o reducere de 5% și transport gratuit.

Am selectat o grămadă de citate și-mi este foarte greu să aleg dintre ele.. dar să vedem, trebuie să o fac și pe asta:
Îmi trece prin cap că aș fi o pură ficțiune. Mă apucă groaza. Mi-e frică de ficțiuni, de fantome. Scriu de frică. O iau înaintea altor ficțiuni despre mine. 
Ne lipseau însă cuvintele, adjectivele, elementele de legătură și tot așa. Dar cine avea nevoie de ele? În absența lor, a ideilor, a conceptelor, a noțiunilor, a schemelor de vorbire, lumea era o mare și înnebunitoare mulțime de suprafețe colorate, parfumate și moi, reci, delicate, rugoase, fetide, catifelate, mătăsoase, lăcuite, polisate, oxidate, glazurate, suprafețe de furnituri și glaspapiruri, împletituri, tapiserii.
Nu, copilăria nu e „paradisul pierdut”. Nici „paradis” și nici „pierdut”, pentru că uite-l, nu în urma ta, ci mai degrabă-n față. Nu e nimic pierdut, chiar dacă unii uită mai mult ca alții. Ca și cum un copac ar putea trăi doar cu frunzele!
Omul din fața mea e grăbit. Refuz să vorbesc pentru că ar trebui să simplific, ar trebui să elimin și golurile, pauzele necesare. Asta m-a făcut, poate, să scriu, din când în când. Liniștea își are aici rostul ei, ca vidul din oasele păsărilor care zboară, ca golul din masa lemnoasă a instrumentelor muzicale.
Mă costumasem ca pentru carnaval, în draperii de cuvinte, franjuri încâlcite. Nu se iese așa în lume!
Editura: Polirom
Nr. de pagini: 308
Anul apariţiei: 2011 (pentru ediția curentă)

Belzhar

„Belzhar” de Meg Wolitzer - Recenzie

15:45

Chiar dacă nu suntem neapărați adepți ai cărților Young Adult, mulți dintre noi ne mai aruncăm uneori în brațele unei astfel de lecturi, căci, la urma urmei, sunt de părere că și o astfel de lectură este necesară câteodată. O lectură ușoară, de vară - numai bună pentru o zi însorită pe plajă, că tot e sezonul.

Meg Wolitzer este o scriitoare americană care a scris primul său roman, Sleepwalking, pe când era studentă la Brown University, în acest roman fiind vorba despre trei fete obsedate de poezie și moarte. Scriitoarea a predat scriere creativă la Universitatea din Iowa și Skidmore College. De asemenea, a fost artist invitat la Princeton University. 
Printre romanele sale se numără The Interestings (numită una dintre cele mai bune cărți ale anului 2014 de către The New York Times Book Review, The Washington Post și The Chicago Tribute; roman care a fost publicat la Editura Trei), The Uncoupling, The Ten-Year Nap, The Psition și The Wife.

Belzhar de Meg Wolitzer este o carte tipică care îi are în prim plan pe cinci adolecenți (citez) „fragili emoționali și foarte inteligenți”, aceștia cunoscându-se la cursul de Teme Speciale în Engleză din cadrul școlii cu internat, The Wooden Barn. Fiecare dintre cei cinci au fost aleși de către profesoara care predă cursul respectiv să participe la oră, iar acest algoritm de alegere sporește misterul cărții, întrucât niciunul dintre ei nu are habar de ce a fost ales. La acest curs toți cei cinci trebuie să citească Clopotul de sticlă de Sylvia Plath și, de asemenea, fiecare dintre ei primește câte un jurnal în care să își scrie gândurile din când în când - acest jurnal reprezentând cheia către Belzhar, cu precizarea că Belzhar este numele ales de ei pentru a descrie acea lume „suprarealistă” în care pătrund de îndată ce încep a scrie în jurnal.
De menționat este că personajul nostru principal, Jam Gallahue, ajunge în această școală cu internat datorită suferinței care o cuprinde încă de când moare băiatul de care este îndrăgostită, Reeve Maxfield.

 Bun, un început frumos, o idee interesantă și originală, un concept interesant, însă nu exact ceea ce mă așteptam eu să găsesc printre paginile acestei cărți. Îmi permit să fiu puțin subiectivă și să menționez că au existat mai multe aspecte care nu mi-au plăcut, decât cele care mi-au plăcut.
Fiind o carte destinată adolescenților - inevitabil să nu ne întâlnim cu clișeul „fata bună și cuminte care se îndrăgostește pe băiatul singuratic, retras și atrăgător”. De aici se desprind niște drame adolescentine ale unei adolescente care poartă doi băieți în inimă - unul dintre ei fiind fostul ei iubit care a murit.

Și ca și cum n-ar fi fost adăugate deja destule clișee, finalul e cireașa de pe tort, îți trosnește așa una în față de nici n-ai idee ce te-a lovit. N-am să vi-l spun și o parte din mine chiar vă îndeamnă să citiți cartea doar ca să vedeți cum se termină și-apoi să-mi spuneți ce sentimente ați trăit. Să vă spun sincer, aș vrea mai mult să vă văd expresiile - dar mă mulțumesc și dacă îmi descrieți doar cum v-ați simțit.

Trecând peste toate aceste aspecte care, pe lângă faptul că mi-au displăcut profund, m-au și enervat pe alocuri, Belzhar este o carte care se citește ușor, destinată unui anumit public țintă: adolescenților. Cu toate că nu aș putea spune că mi-a plăcut cartea, i-am găsit și câteva plusuri: cumva este învăluită în mister, un mister care sporește lecturarea cărții și, de asemenea, conține multe dialoguri și nu există posibilitatea de a te împotmoli în descrieri lungi - ca, de altfel, orice Young Adult. Cred, de fapt, că sunt mai supărată pe personaje decât pe carte în sine. Mi-ar fi plăcut ca autoarea că creioneze personajele mai atent, cu mai multă minuționizate, nu să apeleze la primul clișeu pe care-l găsește pentru a descrie astfel lumea adolescenților. Dacă pesonajele astea cinci ar fi fost atât de „inteligente și speciale” pe cât sunt descrise în carte, m-aș fi așteptam la ceva mai mult, aș fi sperat ca viețile lor să depășească cumva monotonia, să iasă din tipar cumva, să impresionze. Mă scuzați, nu inteligente, ci „foarte inteligente”.

Iarăși, un lucru care mi-a plăcut și m-a intrigat a fost ideea de a scrie în jurnale și cum prin intermediul acestor jurnale cei cinci pătrundeau fiecare într-o lume himerică, perfectă, departe de latura realității. Lucrurile devin și mai interesante când jurnalul e pe sfârșite, căci nu știm ce se va întâmpla apoi. Această lume, Belzhar, va dispărea cu totul?
O idee foarte frumoasă, așezată însă pe lângă alte aspecte care lasă de dorit, din păcate.

Aș introduce și unele pasaje din carte care, personal, mi s-au părut complet banale (să nu zic penibile) și lipsite de sens, însă cred că am evidențiat deja destule puncte slabe ale acestei cărți (slabe din punctul meu de vedere, bineînțeles), așa că nu am să fac asta. Încerc, dar nu știu dacă îmi iasă, să scot de la cartea asta ce are ea mai bun.
Dacă a fost din cauza traducerii sau nu, aici n-aș putea să-mi dau cu părerea. Nu-mi place deloc arunc vina pe traducător căci, la urma urmei, trebuie să le apreciem munca traducătorilor pentru că ei fac posibilă publicarea atâtor volume străine.

Totuși, cumva cumva, în aceste 301 pagini am găsit și două secvențe care mi s-au părut simpatice, așa că am să le menționez pe acestea:
Vorbim despre roman, nu-i așa? Sau poate că nu. Vorbim despre noi înșine. Presupun că se poate întâmpla și una ca asta, atunci când vorbești despre o carte bună.
Uneori crezi că oamenii o să continue să existe pentru totdeauna, iar apoi îi pierzi fără niciun avertisment. 
Editura TREI
Nr. de pagini: 301
Anul apariţiei: 2014
Traducere din engleză de: Ciprian Șiulea

În caz că ați citit și voi această carte vă invit să-mi spuneți într-un comentariu ce v-a plăcut (sau ce nu v-a plăcut), sunt foarte curioasă! 

Black Friday

Târgul Cărții te invită la Black Friday, ediția de vară

21:13

Salutări, salutări!
Revin cu o postare în care doresc să vă prezint ofertele de săptămâna aceasta ale librăriei-anticariat Târgul Cărții (targulcartii.ro).

Pentru început, vă previn că ar trebui să vă pregătiți deja din toate punctele de vedere, căci Târgul Cărții anunță un weekend cu reduceri la peste 10 000 de produse!

Așadar, weekendul aceasta, pe site-ul targulcartii.ro, vom avea parte de un Black Friday - ediție de vară. Promoția începe vineri, 26 iunie 2015, și se încheie duminică, 28 iunie 2015.

Precizez că în prezent mai sunt active câteva promoții tare atăgătoare pe site. Iată despre ce este vorba:

*click pe imagini pentru a fi redirecționați către respetivele reduceri



În încheiere menționez doar că dacă vreți să vă îmbogățiți puțin biblioteca nu uitați să vizitați în weekend-ul acesta site-ul Târgul Cărții, poate veți găsi ceva pe placul vostru, căci reduceri vor fi! :)

Nou în bibliotecă

Nou în bibliotecă (2)

19:33

Bună!
Se pare că acel colet cu cărți care trebuia să îmi ajungă de la Târgul Cărții a ajuns mai repede decât credeam, așa că iată-mă astăzi aici scriind o nouă postare în care am să vă prezint noii mei copilași. Pe lângă cărțile din această comandă, mai am câteva cumpărate săptămâniile trecute.. așa că am să încep cu acelea.
Precizez că mai aștept câteva cărți, așa că o să mai scriu o postare asemănătoare curând. Și.. da, tocmai am realizat că am uitat de o carte. Dar o voi include într-o viitoare postare.

Belzhar de Meg Wolitzer. Am cumpărat această carte într-un moment de „slăbiciune” - să zic așa. Știți, probabil, momentul acela când te supără ceva și în loc să te consumi degeaba mai bine comanzi o carte și dintr-o dată îți trece supărarea.
Da, am citit-o, recenzia așteaptă să fie scrisă. M-a surprins, chiar m-a surprins. În ce fel m-a surprins veți afla în recenzie.

Clopotul de sticlă de Sylvia Plath. 
Spre rușinea mea, am aflat de cartea aceasta abia datorită cărții menționate mai sus, Belzhar. Și culmea, aveam deja în bibliotecă un alt volum de-al Sylviei Plath care cuprinde diferite povestioare mai scurte scrise de aceasta.. și nu aveam habar de acest singur roman al ei.
Oricum, cu siguranță îmi va plăcea mai mult decât romanul menționat mai sus - ups, cred că trebuia să păstrez asta pentru recenzie.

Exuvii de Simona Popescu. Despre cartea asta vă pot spune că am început să o răsfoiesc în Diverta, săptămâna trecută, când am fost la un fel de prezentare cu clasa și mi-au plăcut mult de tot fragmentele pe care le-am citit așa, mai fugitiv.
Nu mi-am cumpărat-o atunci, ci peste câteva zile. O citesc în prezent, am trecut de jumătate și sunt sigură că va fi printre cărțile mele preferate, nu mă așteptam să mă atașez atât de mult de ea. Dacă nu ați citit-o, trebuie să o încercați!

În sfârșit am pus mâna pe cartea asta! Metaforic vorbind, căci am citit-o anul trecut, dar nu o aveam în bibliotecă. N-am putut rezista tentației de a o achiziționa, mai ales când am găsit-o la un preț atât de bun. Recenzia AICI.

Colecționarul de John Fowles. Despre această carte am auzit pe canalul de Youtube al Alinei, Cărți + Alina, într-un video în care era vorba despre această carte și despre Clopotul de sticlă al Sylviei Plath.
Pare tare interesantă și cred că va fi pe placul meu!

Pentru că, la naiba, da, am miopie și încă n-am citit Romanul adolescentului miop de Eliade! Bun, lăsând gluma la o parte, vreau să citesc acest roman pentru că este scris de Eliade. Sunt atrasă de stilul lui de a scrie.

Pe culmile disperării de Emil Cioran.
Ciudat lucru, nu? Încep postarea cu un Young Adult și ajung la filozoful român Emil Cioran. Citesc (aproape) de prin toate părțile, ce să faci?
Mă intrigă tare mult acest roman, n-am mai citit nimic de la Cioran până acum.

Cugetări și aforisme de Titu Maiorescu.
Încă mă tot gândesc unde am citit vreo prefață sau vreun text scris de Titu Maiorescu, căci îmi sună atât de cunoscut numele și nu pot să-mi dau seama unde l-am mai citit.
Ei bine, dacă tot îi vom studia una dintre opere la școală, anul viitor, am zis să citesc câteva din scrierile lui să mă familiarizez cu stilul.

Of Love and Other Demons de Marquez.
Iubesc această ediție - are un aspect atât de plăcut. Am mai citit o carte scrisă de acest autor, anume Increbila și trista poveste a candidei Erendira și a bunicii sale fără suflet, carte a cărei recenzie va apărea curând pe site-ul GoodRead.ro - site-ul pe care mai scriu, în afară de blogul personal.

Despre această carte nu știu nimic - în afară de faptul că este scrisă de William Golding, autorul cărții Împăratul muștelor. Mi-a fost de ajuns să știu atât lucru ca să îmi doresc carte.


Ei bine, aici se termină această plimbare literară. Sper că v-a făcut plăcere să citiți această postare și aștept să îmi spuneți și voi, într-un comentariu, ce cărți ați mai achiziționat în ultima perioadă.

cărți

Gânduri de vacanță

17:59

Heeei!

Știu, știu - câțiva dintre voi sunteți încă stresați cu examele și toate cele și de aceea vă urez mult succes! Dar, la naiba, n-am cum să nu mă bucur de „libertatea” ce mi se oferă în aceste câteva luni de vacanță. În această postare vreau să vorbesc puțin despre asta și sper ca la sfârșit să veniți și voi cu completări proprii.

Nu am planuri „mărețe” pentru vara asta. Un lucru este cert: am nevoie (psihic, fizic, mintal - luați-o cum vreți) de o săptămână în care să stau și să citesc. Să citesc și eventual să mai scriu câte o recenzie. Vă imaginați cât de perfect ar fi ca o săptămână întreagă să nu fac altceva în afară de citit? Poate așa aș putea compensa tot timpul pierdut în timpul școlii în care nu am putut acorda timp cititului din cauza altor priorități ce țin de școală.

Ce vreau să citesc? Nu știu, nu știu, mă feresc de liste fiindcă îs incapabilă să le duc la bun sfârșit. Știți acel Reading Challenge la care am hotărât să particip la începutul anului? Ei bine, nu cred că am citit mai mult de 10 cărți de pe lista aceea, de fapt habar nu am câte am citit fiindcă nu le-am mai notat de câteva luni. Deci listele pică, la fel și challenge-ul.

Să vă dau totuși câteva titluri pe care intenționez să le citesc: Istoria lecturii de Alberto Manguel (primită de la Târgul Cărții - cărora le sunt profund recunoscătoare), Clopotul de sticlă de Sylvia Plath (pentru că sunt foarte curioasă în privința Sylviei Plath), Să ucizi o pasăre cântătoare (îi mulțumesc Ancăi pentru recomandare), Seara cântărețelor de Lidia Jorge (e apărută la Univers, cum să nu mă atragă?!), Extrem de tare și incredibil de aproape de Jonathan Safran Foer (despre această carte am citit pe blogul Andreei Păunescu și se pare că Andreea a reușit să-mi capteze atenția prin recenzia scrisă).

În general, vreau să mă axez pe cărți de la Univers și cărți în limba engleză. Un George Orwall poate, cu al său roman The animal farm. Gabriel García Márquez cu Of love and other demons. Sau Printre tonuri cenușii de la Epica.

Pe lângă citit, vreau neapărat să termin serialul House M.D. – care este serialul meu preferat. Mă gândeam un timp să mă apuc și de serialul Lie to me, dar are prea multe episoade și n-o să am răbdare să îl urmăresc tot. În rest, poate mai urmăresc ceva documentare și mai vizionez ceva ecranizări. Cred că o să mai fac câte o plimbare din când în când și pe la cinema, dacă o apară ceva filme interesante. Paper towns știu că va avea premiera vara asta, în august, în România.

Ei, cam asta e. Ah, am uitat să vă spun: recent am plasat o comandă pe site-ul targulcartii.ro care conține șapte cărți. Nici nu-mi mai aduc aminte ce cărți am comandat, sincer să vă spun. Oricum, îs foarte nerăbdătoare și sper să îmi ajungă săptămâna viitoare să pot posta o postare în care să vi le prezint și vouă!
Această librărie-anticariat e absolut genială. Știți cât am dat pe cele 7 cărți? 50 și ceva de lei! Ce ziceți acum dacă vă spun că, dacă le cumpăram dintr-o librărie, atât dădeam doar pe două dintre ele? Menționez că sunt noi cărțile, doar că vreo două dintre ele sunt ediții mai vechi. În fine, mă opresc aici cu pălăvrăgitul, căci mă gândesc serios să scriu o postare în care să vorbesc despre avantajele cumpărării cărților de la Târgul Cărții, așa că o să vă spun atunci mai multe.

Acum spuneți-mi voi: voi ce planuri aveți pentru vara asta? Cu ce vă mai ocupați timpul?

Câștigătorul concursului „Te-aș recunoaște dintr-o mie” de Laura Lippman

14:47

Salut, salut!
Ce mai faceți? 21 iunie, vară, vacanță - înseamnă că e timpul să mai trimitem niște cărți prin țară la câte o persoană norocoasă, nu-i așa?

În sfârșit, la concursul ce îl puteți găsi AICI au participat 30 de persoane, iar în total au fost 57 de intrări (după ce am numărat și intrările în plus ale unora dintre participanți). Conform random.org, cartea „Te-aș recunoaște dintr-o mie” de Laura Lippman merge la participantul cu numărul 42.. anume Den St.

Felicitări! Aștept datele tale poștale printr-un mesaj pe pagina de facebook a blogului!
Ai termen o săptămână să îmi trimiți adresa ta!

Mulțumesc tuturor pentru participare, iar dacă nu ați câștigat nu vă întristați, voi mai posta ceva concursuri vara asta! :)


lansare

Litera lansează seria Kronika

17:56

Editura Litera, în parteneriat cu ziarul Adevărul, lansează luni, 15 iunie, seria de cărți Kronika – 5 volume care reconstruiesc umanitatea, ajutându-ne să pătrundem în culisele celor mai interesante evenimente politice, sociale sau financiare de ieri şi de astăzi. Fiecare volum va fi disponibil în fiecare luni, la toate chioșcurile de ziare, la prețul de 14,99 lei.

Titlurile seriei Kronika sunt:


  • Amintiri. Viața mea înainte și după perestroika, Mihail Gorbaciov
  • 1939. Numărătoarea inversă. Europa înainte de al Doilea Război Mondial, Richard Overy
  • Afacerea Edward Snowden. Cele mai șocante dezvăluiri despre spionajul global american, Glenn Greenwald
  • Viața mea cu John F. Kennedy. Interviuri cu Arthur M. Schlesinger Jr., 1964, Jacqueline Kennedy
  • Cazul Orlov. Dosare KGB. Spionajul sovietic în Războiul Civil din Spania, 1936–1938, Boris Volodarsky

Volumul Amintiri. Viața mea înainte și după perestroika, de Mihail Gorbaciov, este mărturia sinceră a unui om care a schimbat istoria secolului în care a trăit. Mai mult decât personajul politic aflat în vârful piramidei puterii, cititorii îl vor cunoaște pe omul Mihail Gorbaciov, cu speranțele tinereții, realismul maturității, dezamăgirile bătrâneții și tristețea pierderii iubitei sale soții, Raisa, în septembrie 1999.
„Indiferent de ceea ce ar putea spune acum despre perestroika oponenţii şi criticii ei, a fost o perioadă uimitoare... Am deschis un drum pe care se putea merge mai departe. Am făcut ceea ce trebuia făcut: am dat oamenilor libertate, transparenţă, pluralism politic, democraţie. I-am făcut liberi!“  (Mihail Gorbaciov)

Cartea 1939. Numărătoarea inversă. Europa înainte de al Doilea Război Mondial, de Richard Overy, vrea să relateze succint, dar temeinic, evenimentele petrecute în cei douăzeci de ani de insecuritate și criză ce au urmat Marelui Război. Indiferent cât de puternice sau de durată au fost forțele ce au dus la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, a existat un moment când principalii actori pe scena istoriei s-au văzut nevoiți să se confrunte cu aceste forțe și să ia anumite decizii.
Marile evenimente ale istoriei își generează o dinamică și o desfășurare proprii. Din perspectiva noastră, a celor de acum, al Doilea Război Mondial pare să fi izbucnit din cauza crizei internaționale provocate de Germania lui Hitler. Însă nimic din ce se întâmplă în istorie nu este inevitabil, după cum va încerca să demonstreze acest volum. Dialogul straniu între sistem și actorii lui se află la baza relatării istorice.

Internetul democratizează discursul politic şi echilibrează balanţa între cei puternici şi cei slabi, iar libertatea lui – posibilitatea de a folosi reţeaua fără constrângeri instituţionale și sociale sau fără controlul statului şi fără o teamă permanentă – este esențială. Convertirea internetului într-un sistem de supraveghere îl privează astfel de potenţialul său, îl transformă într-un instrument de represiune, ameninţând să producă arma cea mai opresivă şi extremă a intruziunii statului din istorie. De aceea informațiile din cartea Afacerea Edward Snowden. Cele mai șocante dezvăluiri despre spionajul global american, de Glenn Greenwald, sunt foarte importante. Dezvăluirile prezentate au concentrat atenţia lumii asupra pericolelor supravegherii omniprezente din partea statului, au generat prima dezbatere globală despre valoarea vieţii private în epoca digitală şi au determinat contestarea controlului hegemonic al Americii asupra internetului. Au schimbat modul în care oamenii au văzut autenticitatea oricărei declaraţii făcute de oficialii SUA şi au transformat relaţiile între ţări. Au modificat radical viziunile despre rolul adecvat al jurnalismului în relaţia cu puterea guvernamentală.

Odată amintirile povestite în această carte Viața mea cu John F. Kennedy. Interviuri cu Arthur M. Schlesinger Jr., 1964, Jacqueline Kennedy a devenit prima soţie a unui preşedinte american care a acceptat să răspundă ore în şir, în faţa unui magnetofon, la întrebări despre viaţa ei publică şi privată, spune Michael Beschloss.
„În 1964, ca parte dintr-un proiect de istorie orală despre viaţa şi cariera lui John F. Kennedy, mama mea a intrat într-un dialog cu Arthur M. Schlesinger Jr. pentru a-şi împărtăşi amintirile şi percepţia asupra lucrurilor. Înregistrate la mai puţin de patru luni după moartea soţului ei, aceste conversaţii reprezintă un dar făcut istoriei... Sper că tinerele generaţii care încep să afle mai multe despre anii 1960 vor considera aceste rememorări o introducere utilă în modul în care se face istoria şi vor găsi în ele inspiraţia de a oferi ceva acestei ţări care ne-a oferit tuturor atât de multe.” - Caroline Kennedy

Cazul Orlov. Dosare KGB. Spionajul sovietic în Războiul Civil din Spania, 1936–1938, de Boris Volodarsky, demontează o cantitate impresionantă de fabulații, falsuri și minciuni, ce continuă să fie propagate și astăzi. Această carte va fi, fără îndoială, o referință indispensabilă pentru toți cei care își propun să studieze Războiul Civil din Spania. „Istoria serviciilor de informații sovietice continuă să fie un mister“, mărturisește autorul cărții, fost căpitan în Serviciul de Informații Militare din URSS (GRU) și unul dintre cei mai mari experți în studierea serviciilor secrete sovietice.

Ghici cine moare primul

„Ghici cine moare primul” de M.J. Arlidge - Recenzie

21:06

Cine ar fi crezut că uneori, în viață, ești lipsit de scurtături, de ocolișuri? Totul devine acum sau niciodată. În cazul de față aveam de-a face cu omori sau ești omorât. Nu există cale de mijloc, pur și simplu. Acesta este jocul, capcana în care ai fost prins și în care ești nevoit să încerci să supraviețuiești. Dar merită oare sacrificiul în favoarea altei ființe umane?, ne-am întreba mulți dintre noi, probabil, în timp ce am pune mâna pe pistol.

Născut în Statele Unite ale Americii, scriitorul cărții acesteia, M.J. Arlidge, debutează în anul 2014 cu thrillerul Ghici cine moare primul (cu titlul original Eeny Meeny), roman care se bucură de un succes internațional.
M. J. Arlidge lucrează de 15 ani în televiziune, fiind specializat în producţiile dramatice. Arlidge a fost producătorul unor seriale poliţiste de prime time pentru ITV, printre care Torn, The Little House şi, cel mai recent, Undeniable. În prezent scrie pentru publicaţia Silent Witness şi produce filme pentru reţele TV din Marea Britanie şi SUA.

Acest prim roman al său face parte dintr-o serie a cărei protagonistă este inspectoarea Helen Grace. Tot în 2014 este publicat și cel de-al doilea roman al seriei, acesta intitulându-se Pop Goes the Weasel. Conform site-ului editurii Trei, acesta este în curs de publicare la ei.

După cum spuneam mai sus, având-o în prim plan pe inspectoarea Helen Grace, romanul de față este construit într-un stil alert și se bazează pe acest joc nebun în care, odată ce ai fost prins, te-ai ars. Omori sau ești omorât. Există o singură soluție. Îți poți imagina oare cum sună asta?
Această carte reprezintă povestea unei minți diabolice și a unui trecut care e pe cale să iasă la iveală.

Cred că această carte nu este genul acela de carte pe care doar o citești, ci pe care o devorezi în adevăratul sens al cuvântului. Tocmai simplitatea scriitorului de a creea o astfel de lume complexă este unul dintre lucrurile pe care le-am apreciat cel mai mult la acest roman. O scriitură simplistă, cu ajutorul căreia se conturează o narațiune bine pusă la punct.

Să vă spun sincer, inițial am crezut că pe tot parcursul romanului va fi vorba de cei doi îndrăgostiți care apar la începutul lecturii, iar la final vom afla, în sfârșit, care dintre ei moare. Impresia asta total greșită mi-a fost ștearsă după încă câteva pagini citite... când unul dintre ei a murit. Bun, și-acum ce? Ce mă așteaptă în cele 350 de pagini rămase?, mă întrebam în timp ce frunzăream mai departe cartea.
Dacă v-ați gândit și voi măcar o secundă la acest lucru, vreau să vă spun că acest roman este mult mai mult decât atât. Presărat cu intrigi și răsturnări de situații, Ghici cine moare primul este pe departe cel mai bun thriller pe care l-am citit anul acesta! 

Am fost profund impresionată de unicitatea acestui roman. Nu cred să mai fi citit un roman mai haotic ca acesta, iar prin haotic mă refer la felul în care alternează capitolele, având capacitatea de a induce cititorul în eroare, de a-l bulversa. Personal, în unele momente aș putea spune că m-am simțit ca și cum aș gusta din 5 feluri diferite de mâncare deodată - habar n-am care de unde vin, eu trebuie să înghit totul așa cum e, încercând totodată să fac legătura între ele. Un roman extraordinar de antrenant pe care îl recomand în special amatorilor de romane polițiste!

Editura TREI
Nr. de pagini: 408
Anul apariţiei: 2015
Traducere din engleză de: Lucian Niculescu