Bătrânul și marea

Citite în luna august

19:56

Luna asta a fost - cred - mai plină de lecturi decât celelalte, însă iar m-am împotmolit puțin la o carte și asta mi-a încetinit destul de mult ritmul.

Cărțile pe care le-am parcurs sunt următoarele:
  1. „O seară la club” de Christian Gailly.Am vrut să citesc cartea asta pentru că tocmai ce terminasem „Seara cântărețelor” și am obsevat că și aici era vorba de un pian care cânta, așa că am zis să rămân în temă. Mi-a plăcut, a fost o lectură plăcută, am citit-o într-o zi sau două. Recenzia o voi scrie în curând, cred. I-am acordat 4 steluțe din 5 pe Goodreads.
  2. „Bătrânul și marea” de Ernesc Hemingway. O carte foarte frumoasă! Recenzia în curând! - 5 steluțe din 5
  3. „Când Dumnezeu era iepure” de Sarah Winman. De asemenea, foarte frumoasă! Recenzia AICI. - 5 steluțe din 5
  4. „Fata din tren” de Paula Hawkins. Romanul ăsta este un thriller minunat, trebuie să-l citiți dacă sunteți atrași de genul acesta de cărți! - 5 steluțe din 5
  5. „Cerul din burtă” de Ioana Nicolaie. Autoarea aceasta are un stil de a scrie foarte frumos.

Premiile Liebster

Premiile Liebster (2)

18:56

Hello, hello! Ce faceți?  Eu tocmai ce am început o carte care presimt că va fi printre preferatele mele de anul acesta, dar n-am apucat să citesc decât foarte puțin până acum - iar faptul că acum mă grăbesc să termin cu postarea asta pentru a mă putea întoarce la ea cred că e ceva (nu mi se întâmplă foarte des asta)! Dar nu știu de ce am început așa postarea asta, altul îmi era scopul, uf! Să revenim, gata!

Navigând pe facebook pe linkurile a diferite persoane care distribuie chestii, am ajuns să citesc o postare de pe un blog - blog pe care nu l-am prea citit până acum, ce-i drept - și am fost plăcut surprinsă să văd că mă aflam și eu printre persoanele nominalizate la aceste Premii. Este vorba despre blogul ACESTA  - cu ocazia asta vă invit să-l vizitați și voi, e foarte frumos. :) Așadar, cum nu puteam refuza această „invitație” am zis să răspund la întrebările primite. Până la urmă, de ce nu?

1. Îți amintești prima carte pe care ai citit-o?
Să fie oare „Aventurile lui Tom Sawyer”? Da, cred că da. Daaar nu sunt sigură că am citit-o integral. Nu știu, eram un copil ciudat, nu-mi plăcea deloc, citeam pentru că... eram obligată mai degrabă. Apoi am încercat și „Singur pe lume” de Hector Malot pe care, de asemenea, nu am dus-o la bun sfârșit. Apoi au început să apară cu ceva revistă cărțile „Forțele răului absolut” de Kelley Armstrong pe care le-am devorat. Erau exact lectura aia de care aveam nevoie atunci; genul de lectură de care are nevoie un adolescent care-i nou în chestia asta cu cititul.

2. Care e cartea care ți-a schimbat complet perspectiva asupra vieții?

Andres

„Încă o dorință” de Andres – Recenzie

19:25


Încă o dorință de Andres este un roman despre speranță, iubire și împlinire. Acesta face parte dintr-o campanie caritabilă despre care puteți citi mai multe AICI

Odată cu începerea acestei lecturări trebuie să recunosc că m-am regăsit oarecum printre paginile cărții, mai exact în personajul principal, o tânără pe nume Ana, care hotărăște că are nevoie de un concediu undeva departe unde să uite să rutina zilnică, de stres și de obligații (menționez că am început să citesc cartea în drum spre mare). Aceasta, ajungând în Bora Bora – destinația călătoriei ei – întâlnește un bărbat alături de care petrece niște momente de neuitat și care i se întipărește undeva în mintea ei și cu care avea să se mai întâlnească într-un moment mai mult sau mai puțin potrivit din viața ei.

Blestem curgerea timpului

„Blestem curgerea timpului” de Per Petterson – Recenzie

17:50

În schimb, eu citeam cărți. Multe cărți, și lui i se părea atât de intens și de ademenitor felul în care mă cufundam în citit, încât de câteva ori a încercat el să mă copieze pe mine și îmi aduc aminte că asta m-a bucurat. 
Un roman nostalgic despre singurătate, despre relațiile dintre membrii unei familii – relații care suferă o ruptură – și despre inevitabila trecere a timpului.

Scriitorul norvegian Per Petterson (n. 1952) a debutat în 1987 cu volumul de povestiri Aske i munnen, sand i skoa (Cenușă în gură și nisip în pantofi). De atunci a publicat mai multe romane, între care Jeg nekter și Det er greit for meg (în curs de apariție la Editura Univers) și un volum de eseuri, ajungând printre cei mai traduși scriitori norvegieni. 

Cel mai cunoscut roman al autorului, Ut og stjæle hester (La furat de cai) – publicat în 2003 – a ajuns imediat best‑seller în Norvegia, unde a avut un tiraj de peste 140.000 de exemplare și a rămas mai bine de un an pe lista celor mai bine vândute cărți. În Marea Britanie, romanul a fost distins cu Independent Foreign Fiction Prize, iar în Norvegia a primit premiul criticii și premiul pentru cea mai bine vândută carte, fiind desemnat cel mai bun roman al anului și tradus în mai mult de 45 de limbi

Să ne întoarcem acum la ale noastre, mai exact la romanul Blestem curgerea timpului. Romanul îl urmărește pe Arvid, un bărbat de o vârstă mijlocie a cărui viață pare a lua o întorsătură radicală – acesta, pe lângă faptul că trece printr-un divorț, este nevoit să facă față și maladiei grave care pune stăpânire pe mama lui. De asemenea, printre gândurile și îngrojorările acestuia se numără și situația politică a lumii.

Când Dumnezeu era iepure

„Când Dumnezeu era iepure” de Sarah Winman – Recenzie

01:34

– Primul lucru pe care trebuie să-l găsim este un motiv de a trăi, a spus domnul Golan privind pilulele mici și colorate ce se rostogoleau în palma lui, după care le-a înghițit rapid. Apoi a început să râdă. (pag.19)

Romanul de față, cel despre care urmează să vorbesc de altfel, anume Când Dumnezeu era iepure, reprezintă romanul de debut al scriitoarei britanice Sarah Winman, un roman care pe mine m-a emoționat nespus de mult și m-a cuprins întru totul în ale sale brațe.

Întâi de toate, să ne familiarizăm puțin cu autoarea acestui roman, Sarah Winman. Aceasta s-a născut în anul 1964, iar în prezent locuiește în Londra. A crescut în Essex și a urmat cursurile Academiei de Arte Dramatice Webber Douglas, apoi a început o carieră în teatru, film și televiziune.  Pe lângă statutul de scriitoare, aceasta este, de asemenea, actriță, jucând în numeroase seriale și filme pe parcursul anilor (găsiți aici lista completă cu serialele și filmele la care a luat parte). Romanul său de debut a devenit bestseller internațional, iar autoarea a câștigat mai multe premii printre care se numără Galaxy National Book Award, secțiunea New Writer of the Year.

Romanul o urmărește e Elly, o fetiță a cărei lume se învârte în  jurul fratelui ei mai mare homosexual, a părinților ei iubitori, precum și în jurul vecinului bătrân care-i face avansuri și a prietenei sale cele mai bune, Jenny Penny. Dacă stau bine să mă gândesc, acest roman vorbește despre relațiile care se înfiripează între noi, ființele umane; este nu mai mult și nici mai puțin decât o adunătură de emoții, de trăiri, de gânduri și de cugetări.

Editura Litera

Călătorește cu Litera Mică în mașinile uberFamily

19:16

Litera Mică schimbă modul prin care oamenii se deplasează în oraș.

Din 20 august drumurile cu mașinile uberFamily din București vor fi mai frumoase pentru că toți copiii vor primi pe durata călătoriei câte o carte Litera Mică pe care să o răsfoiască. 

Nou în bibliotecă

Nou în bibliotecă (5)

19:45

Cineva să mă oprească, vă rog. Iar am sărit puțin gardul, să zic așa. Tocmai ce m-am uitat la postările din lunile anterioare și se pare că în luna iulie am scris două astfel de postări, iar în iunie o altă postare. E grav.. pentru că am nevoie de o nouă bibliotecă!

Spre apărarea mea, luna aceasta am mai fost plecată pe ici-colo și-am mai intrat în câte o librăria și... am mai plecat cu câte o carte. De asemenea, librăriile online au avut reduceri mai mult decât atractive, așa că am profitat și eu de câteva. Iar altele sunt primite. Să nu mai lungim vorba și să trecem la cărți, știu că sunteți curioși!
Nu mai știu exact în ce ordine au ajuns în mâinile mele, însă îmi amintesc că am comandat cărțile astea pe la începutul lunii, de pe Libris. Dacă tot au fost lichidări de stoc la Humanitas, am zis să-mi iau și eu ceva. Au fost doar 5 lei fiecare, deci era inevitabil să nu-mi iau măcar o carte.

Pentru că pur și simplu n-am putut ieși din librărie fără cartea asta. Am citit-o în două zile și mi-a plăcut extrem de mult. O să-i scriu în curând și recenzia!

Recomandare muzicală

Recomandare muzicală

01:05

*încercând să inserez o poză, însă blogspot se pare că nu-i de partea mea astăzi*

Încep prin a vă spune că această postare este ceva neașteptat până și pentru mine. Să spunem doar că „prea mult” strică. 
We're half way there
Livin' on a prayer
Take my hand and we'll make it - I swear
Livin' on a prayer
Prea multe plimbări, prea multe minute petrecute în mijloace de transport fix în ziua aia în care ți-ai uitat acasă căștile; prea multe priviri îndreptate către tine, prea mulți pași și umbre, prea multe vorbe fără niciun rost. Prea mult.
In your head, in your head, 
Zombie, zombie, zombie..
Așadar, sătulă de acest amalgam de „prea mult” care m-a secat, astă seară imediat ce-am ajuns acasă mi-am deschis numaidecât laptopul și-am aterizat direct pe Youtube, să caut ceva bun de ascultat. Nu a trebuit să caut mult, căci am dat imediat de acest playlist minunat pe care m-am gândit să vi-l recomand și vouă:


Runaway train never going back,
Wrong way on a one-way track,
Seems like I should be getting somewhere,
Somehow I'm neither here nor there.

Ei bine, da, recunosc, mai există câteva melodii pe care încă nu le-am ascultat în playlistul ăsta, dar asta e probabil fiindcă de câteva minute dau încontinuu „Replay” la melodia de față. V-o recomand! :) Mi se pare pur și simplu superbă.

Și că tot veni vorba de chestii bune, în încheiere vreau să vă recomand, de asemenea, blogul unei colege (care, apropo, scrie foarte frumos)! Click AICI pentru a accesa blogul. După cum vedeți, blogul este la început de drum, având doar un text publicat, însă eu deja le aștept cu nerăbdare și pe următoarele! Cât despre textul acela.. îmi place foarte mult (chiar am citat un fragment preferat aici), iar de aceea vă invit și pe voi să-l citiți! Nu, nu are legătură cu cărțile și poate vă întrebați de ce promovez un blog care nu este strict despre cărți aici. Simplu: pentru că, în afară de iubitor de cărți, sunt, de asemenea, o persoană care apreciază arta și frumosul.

Editura Univers

„Seara cântărețelor” de Lidia Jorge - Recenzie

17:47

Fiindcă ce e viața, dacă nu o simplă ocazie? Indiferent că profiți sau nu de ea, 
viața tot se termină.
Cât poate sufletul uman să strângă în brațe o amintire fără, de fapt, a o atinge de-adevăratelea? Ce înseamnă asta? Înseamna fără a o atinge cu toată ființă, cu sufletul, cu privirea, fără a-i simți parfumul de mult risipit. Nu-mi rămâne decât să cred că unele povești, fie ele oricât de vii în memoria omului, la un moment dat sunt menite să îmbrace o altă formă, asta pentru a nu risca să fie pierdute definitiv.

Lídia Jorge (n. 1946) a făcut studii de literatură franceză în Lisabona. Primul său roman, O Dia dos Prodígios, apărut în 1980, e considerat o contribuţie majoră la literatura portugheză a ultimelor decenii. Următoarele două romane, O Cais das Merendas (1982) şi Notícia da Cidade Silvestre (1984), au câştigat ambele Premiul pentru Literatură al oraşului Lisabona. În 1998,
O Vale da Paixão a fost distins cu numeroase premii, printre care The P.E.N. Club Fiction Prize, iar în 2000, aceeaşi carte a obţinut Premiul Jean Monnet pentru Literatură Europeană. Romanul  (2002) i‑a adus Lídiei Jorge Grande Prémio da Associação Portuguesa de Escritores şi Prémio Correntes d’Escritas. 

Le Magazine Littéraire, într‑un număr dedicat celor mai mari zece scriitori străini traduşi în Franţa, o aşeza pe Lídia Jorge printre autori precum Zadie Smith, Mo Yan, Orhan Pamuk, Alice Munro, John Irving.

Elegantă, cutremurătoare și deopotrivă originală, Seara cântărețelor de Lidia Jorge este o lectură intrigantă care urmărește povestea a cinci tinere femei care cuceresc publicul prin talentul lor muzical, acestea completându-se una pe cealaltă. 

Un pian care cântă singur în garajul unei clădiri din Lisabona, cântă fără încetare, iar muzicalitatea lui ajunge până în Africa - un pian ca contribuie la formarea acestui grup muzical; sau cel puțin, așa este relatată povestea formării grupului publicului. 

O poveste relată de Solange, tânăra femeie vizată să compună piese pentru Gisela Batista (coordonatoarea grupului) și, de asemenea, să se alăture grupului - o poveste relatată după douăzeci și unu de ani.
Solange, vocea naratică a acestui roman, de-a lungul acestei lungi călătorii ne dezvăluie treptat micile impedimente sau secrete, ori minciuni, cum vreți voi să le numiți - care au dus la destrămarea grupului. O poveste relatată de o voce narativă atât de caldă, iar celelalte persoanje se contopesc, de asemenea, foarte bine în acest peisaj plăcut, și în același timp răsunător.

O poveste despre devotament, prietenie și iubire. Până la urmă, cât de mult poți înainta în iubire când
acest lucru distruge, de fapt, o parte din făptura care ești? Însă adevărul e că, oricât de mult ne-am amăgi, iubirea nu e ceva de care ai putea sta deoparte, ca și cum ai trage jaluzele și-ai adormi la loc. Să fie oare iubirea, această forță care, împreună cu dedicația și talentul, așa cum le-a unit pe cele cinci cântărețe.. să fie oare tot dânsa cea care duce la destrămarea grupului? Să nu uităm însă că iubirea poate lua multiple forme.

Fără a încerca să vă induc în eroare, ceea ce încerc să spun e că fiecare dintre cele cinci membre ale grupului muzical sunt puse în situația în care trebuie să facă niște sacrificii, una în favoarea alteia, în favoarea grupului, mai bine zis. Dintr-un motiv sau altul, nu toate pot face acel sacrificiu, iar acest lucru duce, încet-încet, la o ruptură puternică între ele.

Cele cinci femei, pe lângă legătura pe care o dobândesc prin intermediul muzicii, sunt legate una de cealaltă prin altfel de forțe, sunt ca un fel de puzzle care este complet doar atunci când ele sunt împreună, când dau glas muzicii împreună. Solange, studenta de nouăsprezece ani care compune poezii; surorile Nani și Maria Luisa Alcidea, soprane cu formație clasică; Madalena, supranumită și „The African Lady”, cea mai tulburătoare și extraordinară voce a grupului, și, nu în ultimul rând, Gisela Batistă, femeia ambițioasă și puternică care încearcă să păstreze grupul intact, să-l păzească de pericolele ce ar fi putut să apară.

Personal, povestea și, într-un final, destinul celor cinci sufletele feminine m-au capturat; faptul că ni se spune deja pe copertă faptul că grupul se va destrăma nu a făcut decât să-mi sporească interesul, întrucât sunt pasionată de aceste povești care se sfârșesc într-o mare de.. nimic. Povești care se destramă, care se topesc, se preling puțin câte puțin, până când tind să se piardă în neant. Însă povestea celor cinci tinere femei nu s-a pierdut și nu ne va pierde - căci este mai vie ca niciodată, iar acest roman este dovada pură.

Iată și un pasaj care mi-a atras atenția în mod deosebit:
De ce? Pentru că, la urma urmei, oamenii nu au nici o valoare, nu sunt nimic. Chiar după o viață intensă, chiar înzestrată cu o voce frumoasă, o persoană poate dispărea de pe o zi pe alta fără să lase urme. Sau să lase o urmă pe care nimeni nu vrea s-o vadă. Asta se întâmplă oricui, chiar și celor care se străduiesc să sculpteze această urmă. Dar n-am știu asta decât târziu, după mulți ani.
Vă recomand cu căldură acest roman, stilul autoarei este foarte plăcut și deloc greoi, iar povestea care se țese printre paginile acestei cărți este una pe atât de tragică, pe atât de minunată.

Mulțumiri multe Editurii Univers pentru exemplarul oferit pentru recenzie!
Puteți achiziționa acest roman chiar acum de pe site-ul editurii (AICI) sau de pe site-ul librăriei online Libris (AICI). De asemenea, vă amintesc că cei de la Univers au un concurs de manuscrise în desfășurare - asta așa, un mic detaliu pentru pasionați!

cărți

Summer read-a-thon 2015 | Update

20:45

Salutare, cititori!

Vă vorbeam acum două săptămâni despre maratonul de lectură la care am luat parte săptămâna trecută. După cum spuneam în postarea de AICI, pentru început mi-am propus să citesc cele patru cărți menționate, urmând ca a cincea să o aleg pe parcurs în cazul în care termin cu cele patru.

Cărțile despre care vorbesc sunt cele din imaginea alăturată. După cum mă așteptam încă de la început, nu am reușit să le parcurg pe toate - doar două dintre ele, anume „Când Dumnezeu era iepure„ de Sarah Winman și „Fata din tren” de Paula Hawkins, dar având în vedere că acestea sunt cele mai stufoase dintre toate patru, eu zic că e bine! Pentru mine cu siguranță este un progres. :)

Ca să trec puțin în revistă ce-am făcut în zilele săptămânii trecute (raportat la citit, bineînțeles), în rândurile ce urmează am să vă povestesc cum a decurs acest read-a-thon pentru mine.

Luni. Încerc din răsputeri să-mi amintesc ce am făcut luni, dar pur și simplu n-am idee. Cert este că nu am citit doar câteva pagini, în noaptea dintre 9 și 10 august, după ora 12.

Marți. Ei bine, marți, pe lângă dormitul până târziu, am mai citit un manuscris în Word de-al unui prieten blogger. Deci se mai adaugă în jur de 150 pagini.

Miercuri, Joi, Vineri. Zilele astea am mai citit din „Când Dumnezeu era iepure” de Sarah Winman, iar vineri, după ce am terminat-o, am început „Fata din tren” - însă am citit doar vreo 10 pagini, asta pentru că eram într-un parc din alt oraș (diferit de cel în care locuiesc) șiii.. trebuia să prind autobuzul! Apropo, am mai menționat cât de mult iubesc să citesc într-un parc dintr-un oraș în care nu mă prea cunoaște nimeni (prin urmare șansa să fiu întreruptă e minimă)?!
Concluzie: aproximativ 280-290 pagini în plus.

Sâmbătă, Duminică. În ultimile zile ale maratonului m-am încumetat să termin „Fata din tren” - un thriller pur și simplu minunat. A fost exact genul de lectură de care aveam nevoie. În curând vine și recenzia, dar vă previn să aveți puțină răbdare căci sunt cam în urmă cu recenziile, ups! +400 pagini.

Asta a fost, așa a arătat săptămâna mea, în mare. Voi ce ați mai citit?

câștigători

Câștigătorii concursului de fidelitate

19:07

Dacă tot e început de săptămâna și s-a încheiat deja concursul de fidelitate, m-am gândit că ar fi numai bine să încep această săptămâna cum se cuvine, și cum altcumva aș putea face asta dacă nu oferindu-vă cărți?

Prin urmare, mi-am luat frumos stiloul (și apropo, da, încă mai știu să scriu cu stiloul - de fapt chiar am mai scris câte ceva zilele pentru școală, în fine), o foaie de hârtie și puțintică răbdare și m-am apucat să număr comentariile participanților, începând cu prima postare din luna iunie, până la ultima postare postare postată luna asta. Rezultatul este următorul...

Steluțele acelea, după cum probabil v-ați dat seama, reprezintă fiecare câte un comentariul de-al vostru. Nici n-a fost nevoie să le mai număr pentru că, ei bine, rezultatul este destul de vizibil. Anca Ciochina a postat cele mai multe comentarii, așadar ea își va alege două sau trei cărți (depinde de cărțile alese), urmând la cealaltă/celelalte să ajungă la Anndrei, care se află pe locul doi în acest concurs.

Anca, aștept să-mi transmiți ce cărți dorești, împreună cu adresa ta poștală - și sper eu, ți le voi expedia în timp util! De asemenea, aștept adresa și de la Andrei. Felicitări multe!

Dar nu în ultimul rând, doresc să vă mulțumesc tuturor pentru participare, și nu numai - chiar dacă nu ați participat la acest concurs vă mulțumesc pentru prezență și dedicație.

Iar dacă nu ați câștigat de data aceasta, nu vă întristați, plănuiesc să revin foarte curând cu noi surprize pentru voi! :)

cărți de colorat pentru adulți

Litera lansează cărțile de colorat și activități antistres pentru adulți „Grădina secretă” și „Pădurea fermecată”

21:38

Editura Litera aduce și în România celebrele cărți de colorat pentru adulți, cu ilustrații de Johanna Basford, traduse în 14 limbi și vândute în peste trei milioane de exemplare. Grădina secretă și Pădurea fermecată sunt o invitație convingătoare la creativitate și relaxare, înfățișând lumi fantastice, create minuțios de ilustratoarea scoțiană și gata să fie aduse la viață prin intermediul culorilor.

Grădina secretă conține ilustrații împodobite cu minunate detalii în tuș, care ascund tot felul de mici creaturi, nerăbdătoare să fie descoperite.

Călătoria prin Pădurea fermecată conduce spre castelul din inima acesteia, unde se află comoara. Pe lângă desenele de colorat și de înfrumusețat, pe drum apar animale și obiecte magice, printre acestea numărându-se și nouă simboluri speciale.

Ideea acestor cărți i-a venit Johannei Basford după ce multe persoane i-au spus că atunci când îi văd ilustrațiile vor să le coloreze. Tânăra artistă s-a hotărât să realizeze aceste cărți de colorat nu pentru copii, ci pentru adulți, declanșând astfel un nou trend. Fiecare desen este realizat manual, folosind doar cu stiloul și cerneala, într-un stil deosebit, care ascunde foarte multe detalii. Rezultatul final nu este doar o carte de colorat, ci una de artă. 

La scurt timp după apariția cărților pe piață, Johanna a început să primească mii de fotografii cu pagini colorate din carte. Fiecare desen era unic. Pe site-ul său, Johanna a făcut o galerie cu aceste fotografii, creând astfel o comunitate online.

Cum a ajuns coloratul să devină un fenomen în rândul adulților? Pentru că este o activitate captivantă, care trezește nostalgii, o activitate manuală, creativă, care induce o stare de liniște, combate stresul și oprește șirul gândurilor legate de frământările cotidiene.

Summer read-a-thon

Summer read-a-thon 2015 | Maraton de lectură

22:06


Salutări, dragi cititori,

Păstrând „tradiția” de anul trecut, am decis să iau și vara aceasta parte la un maraton de citit. Scriu această postare pentru a vă invita și pe voi să luați parte la această frumoasă inițiativă. 

Acest „proiect” este inițiat de blogul Anddeea, iar postarea inițială o puteți citi AICI.

Fiind un maraton de lectură, tot ce trebuie să faceți pentru a participa este să citiți un număr cât mai mare de cărți într-un timp cât mai scurt (în cazul de față, o săptămână). Cărțile le alegeți voi după bunul plac, însă pentru ca lucrurile să fie mai interesante există câteva „obiective” care trebuie îndeplinite, mai exact:
  • să citești o carte pe care vrei de mult timp să o citești
  • să citești o carte clasică
  • să citești o carte achiziționată recent (sau primită)
  • să citești cartea preferată a unei persoane dragi ție
  • să citești o carte pe care ai evitat până acum să o citești
Mai multe detalii găsiți în postarea originală, către care am postat link mai sus. Precizez că există, de asemenea, o pagină de facebook destinată acestui read-a-thon pentru a putea comunica între noi.

La o simplă privire prin bibliotecă (prin toată camera, de fapt), cred că voi alege următoarele cărți:
  1. „Fata din tren” de Paula Hawkins - pentru o carte pe care vrei de mult timp să o citești
  2. „Of Mice and Men”  de John Steinbeck - o carte clasică
  3. „Când Dumnezeu era iepure” de Sarah Winman - o carte primită recent de la editură
  4. „Blestem curgerea timpului” de Per Petterson - o carte pe care am tot evitat-o, ce-i drept (și nu prea știu de ce!)
Pentru cerința „cartea preferată a cuiva drag” chiar nu am idee ce să aleg, așa că vă rog pe voi să-mi recomandați cartea voastră preferată (sau cel puțin una dintre ele). Aștept recomandările voastre într-un comentariu!

Precizez că cel mai probabil nu voi reuși să le citesc pe toate într-o săptămână deoarece săptămâna aceasta voi fi ocupată și cu alte activități, dar cărțile oricum nu vor rămâne necitite! :)

Premiile Liebster

Premiile Liebster

21:02

Da, da, știu, iar mă număr printre ultimele persoane din blogosferă care scriu un tag de genul, nu știu cum reușesc această performanță, zău! Ei, cu toate acestea, îi mulțumesc frumos lui Andrei (de pe blogul Where the rain falls) pentru nominalizare.

Pentru cei care nu știu, scopul acestui TAG este de a cunoaște mai bine persoanele ce se ascund în spatele unor bloguri; de a le cunoaște prin intermediul a 11 întrebări, mai exact.

Regulile acestui tag sunt următoarele:
  • Mulțumește-i persoanei care te-a nominalizat scriind link-ul către blogul ei în postare;
  • Răspunde la toate întrebările primite;
  • Nominalizează 11 bloggeri;
  • Formulează 11 întrebări la care ei să răspundă;
  • Nu ai voie să-l nominalizezi pe blogger-ul care te-a nominalizat deja;
  • Trimite-le link-ul bloggerilor numiți printr-un comentariu, pentru a-i anunța de TAG.
Așadar, iată întrebările primite de la Andrei:

1. Ce simți atunci când citești o carte în care te regăsești?

Ce simt? Nu știu, cred că mă simt împlinită. Simt dragoste față de respectiva carte și mai simt siguranță; mă simt în siguranță „în brațele” unei cărți în care mă regăsesc. E un sentiment incredibil, nu prea știu cum să îl descriu.

2. Dacă ar fi să ai puterea de a da viață fizică unui autor mort, care ar fi acesta?

Anne Frank, fără nici o discuție. Jurnalul său mi-a frânt pur și simplu inima. Nu merita o soartă atât de crudă, punct.

3. Ce preferi, clasicii sau scriitorii contemporani? De ce?

Prefer ambele variante. Spre exemplu, cum aș putea alege între Oscar Wilde și Chris Simion? Pentru mulți dintre cei care citesc această postare poate ar fi o decizie cât se poate de simplă și poate unii dintre voi mă veți întreba cum „mi-am permis” să-i asociez în felul acesta, însă adevărul este că sunt doi dintre scriitorii mei preferați, chiar dacă textele lor diferă mult. În concluzie, prefer să oscilez între clasici și scriitori contemporani, nu să mă axez doar pe una dintre variante.

4. Ce părere ai de cărțile interzise în anumite țări?

Nu-mi place deloc treaba asta. Vreau să spun, multe dintre cărțile interzise în alte țări se întâmplă să fie cărți chiar foarte bune care merită citite. Să vă dau câteva exemple de cărți care mie mi-au plăcut enorm (și care sunt interzise în unele țări): „Marele Gatsby” de F. Scott Fitzgerald sau „Jurnalul Annei Frank” de Anne Frank.

5. Consideri că limbajul vulgar, chiar și în exces, dintr-o operă este inadecvat?

Depinde. Nu judec o carte neapărat după limbaj (dacă este vulgar sau nu), ci după modul în care scriitorul se ajută de acel limbaj pentru a-și modela opera. „Malad” de Alexandru Voicescu este unul dintre exemplele pozitive; deși are un limbaj relativ vulgar, mi s-a părut un roman foarte, foarte bun!

6. Consideri scriitura comercială drept „literatură”?

Nu chiar. Sunt, într-adevăr, cărți comerciale bune, dar și multe altele care lasă de dorit. Cu siguranță, poate prind la public, însă asta nu înseamnă că scriitorul respectiv a scris „literatură”.

7. Ce așteptări ai avea de la editurile din România, date fiind publicațiile actuale (și tot mai dese)?

Faptul că se publică tot mai multe cărți și la noi (fie ele traduse sau scrise de autori români) nu poate decât să mă încânte. M-aș aștepta să continue cu publicatul și, dacă se poate, să publice cât mai mulți autori români, fiindcă e talent și la noi.

8. Crezi că publicul românesc este conservator atunci când, într-un roman, se discută despre probleme religioase, diferențe rasiale, homosexualitate, bisexualitate - subiecte tabu? Crezi că este pregătit publicul român să citească despre așa ceva?

Da, consider că este pregătit. Bineînțeles, nu toată lumea va fi capabilă să aprecieze o astfel de operă, însă nu văd de ce acest fapt ar putea fi un impediment pentru a publica așa ceva. Personal, sunt atrasă de astfel de probleme.. mai neabordate. De asemenea, pentru mine contează foarte mult felul de a scrie a respectivului scriitor și ceea ce transmite prin textul său.

9. Care consideri a fi cel mai critic punct la un roman pentru ca acesta să nu ți se pară bun?

Să fie clișeic. În momentul în care am dat de clișee lectura mea e deja compromisă; îmi displac prodund aceste așa-numite „clișee”. Sau se mai întâmplă ca subiectul respectiv să nu mă atragă la momentul respectiv, și-atunci renunț la acea carte, dar fără a o eticheta în vreun fel.

10. Care este autorul român care ți-a ajuns la suflet?

Simona Popescu (aș mai putea-o menționa și pe Chris Simion).

11. Din toate cărțile pe care le-ai citit, ce carte ai fi vrut s-o fi scris tu?

„Exuvii”
 de Simona Popescu. Iubesc cartea asta, m-am regăsit atât de mult în ea; cu siguranță cea mai bună pe care am citit-o anul acesta!

Atât cu întrebările primite, acum să vedem cui să dau mai departe această provocare. Având în vedere că marea majoritate a bloggerilor au făcut deja acest TAG, o să-mi fie puțin cam greu să selectez, dar să vedem... Iată lista blogurilor nominalizate:
  1. Ce te-a determinat să te apuci de blogging? Unde ai auzit pentru prima dată de asta?
  2. Cât de mult cheltui, în medie, pe cărți în fiecare lună?
  3. Ce carte/cărți ai recomanda oricui și oricând?
  4. Care este editura ta preferată și de ce?
  5. Dacă ai avea ocazia de a rescrie finalul unei cărți citite de tine, care ar fi aceea?
  6. Top 5 cărți citite anul acesta?
  7. Ți s-a întâmplat vreodată ca ecranizarea unei cărți să ți se pară mai bună decât cartea în sine? Dacă da, despre ecranizarea cărei cărți este vorba și ce te-a făcut să ajungi la această concluzie?
  8. Care sunt blogurile pe care le urmărești cel mai mult?
  9. Ce îți place cel mai bun la un blog de carte? Ai vreun tip de postare preferată?
  10. Cum consideri că ar trebui să arate o recenzie reușită?
  11. Preferi să citești dimineața devreme sau noaptea târziu? De ce?
În cazul în care nu aveți blog, vă invit să răspundeți acestor întrebări într-un comentariu (iar dacă vi se par prea multe, puteți să selectați voi câteva la care să-mi răspundeți). Eu vă aștept comentariile cu brațele deschise! Pot să vă spun că mie mi-a făcut plăcere să scriu această postare, deci cred că v-ar plăcea și vouă să răspundeți întrebărilor.

Alexandru Voicescu

„Malad” de Alexandru Voicescu - Recenzie

13:28

Originală, surprinzătoare și misterioasă, „Malad” de Alexandru Voicescu este una dintre cărțile care nu a încetat să mă surprindă pe tot parcursul lecturii. Intrigi misterioase, situații neprevăzute, personaje bine determinate, toate adunate într-un singur roman, unul foarte bun.

Alexandru Voicescu a urmat studii juridice, completate în paralel cu o licență în antropologie culturală, susținută la Facultatea de Filosofie a Universității București. Frecventează cursurile de Master în publicitate la Școala Națională de Studii Politice și Administrative și lucrează timp de 8 ani în advertising, pe poziții de art director, copywriter și creative director. În 2010, fondează editura Herg Benet, al cărei coordonator este și în prezent, supervizând publicarea a peste 150 de cărți de literatură română contemporană. „Malad” este romanul său de debut.

Drept să vă spun, am început lectura acestui roman fără mari așteptări deși, recunosc, descrierea de pe copertă m-a intrigat din prima. Dat fiind și faptul că am primit acest roman direct de la autor (căruia îi mulțumesc mult!) - am zis să o încep cât mai repede să vă cum mi se pare. Zis și făcut.

Am citit acest roman în nu mai mult de două zile și mi-a plăcut extrem de mult, pur și simplu și-a întrecut toate așteptările. Dar mai întâi să vă spun despre ce este vorba.

Romanul îl urmărește pe Andrei Marcus, art director român stabilit în Elveția, care, în timpul lansării unui produs al companiei high tech la care este angajat, exercită o atracție inexplicabilă față de desenul misterioasei Ioana. Aceasta dispare imediat după terminarea prezentării, însă, cu toate că nu o cunoaște, Andrei simte o legătură între cei doi, prin urmare este determinat să facă tot ce-i stă în putință pentru a da de urma Ioanei. 
În încercarea de a afla identitatea acestei femei, Andrei devine implicat în acțiunile unui grup de artiști dintr-o rețea cosmopolită. De aici lucrurile iau o întorsătură drastică: acuzat de crimă, Andrei se vede nevoit să fugă, să se ascundă; acesta, în doar câteva zile, descoperă că ceea ce știa despre el însuși este doar o mică parte din ceea ce este cu adevărat. Toate aceste întâmplări neprevăzute la care avea să ia parte îl poartă fără voia lui prin Praga, Lausanne, Milano și un sat izolat din Banatul sârbesc.

Un roman complex și plin de originalitate - cred că acestea ar fi cele mai potrivite cuvinte pentru a descrie acest roman. Nu cred că am mai citit vreodată un roman asemănător, care să abordeze o tematică atât de interesantă și fascinantă. 
În Malad, realitatea se întrepătrunde cu oniricul, ştiinţa cu alchimia, religia cu fanatismul, iar existenţa obiectivă se dovedeşte doar o umbră a unui alt substrat, mai adânc şi mai improbabil de conştientizat, unde moartea şi decadenţa sunt catalizatori reci ai destinului. În cele din urmă, iubirea poate să fie salvarea. Sau distrugerea, deopotrivă.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult au fost imaginile create de autor, imagini atât de bine conturate care, pe măsură ce mă adânceam în lecutră, mă făceau să mă întreb când și dacă avea să se oprească acest amalgam de imagini care mi se implantau în minte cu fiecare pagină citită. Pe lângă acest aspect, acțiunea mi s-a părut lucrată foarte bine, nimic pueril, vag, nicidecum clișeic sau superficial. Un debut minunat, iar în urma citirii acestui roman sincer vă spun că aș citi cred că orice altă carte semnată de Alexandru Voicescu chiar și fără să știu despre ce e vorba în respectiva carte, asta deoarece nu e vorba numai despre subiectul cărții în sine care m-a atras, ci de felul în care acest subiect a fost exploatat, felul cum autorul a modelat cuvintele după bunul plac, felul cum a aranjat evenimentele, cum a dat viață persoanjelor.

Bineînțeles, lucrurile nu sunt atât de clare la început, primele capitole chiar mi-au dat bătăi de cap deoarece nu înțelegeam mai nimic din ceea ce se întâmplă și de ce se întâmplă asta, însă pe măsură ce am avansat totul a devenit din ce în ce mai limpede și m-a intrigat din ce în ce mai mult.
Am selectat și câteva citate:
Nu, locul în care trăiam eu la acel capăt al adolescenței mele era mai mult decât un simplu coșmar, era firescul de zi cu zi transformat în groaza de a nu fi eu însămi, de a mă pierde în fiecare clipă în care mă căutam. Să simți că exiști în afară propriilor tale gânduri, și nu ai niciun control, ci doar te zbați să pui un picior înaintea altuia, rând pe rând, ca pe o sârmă întinsă între doi zgârie nori, însă fără capete, doar drum, asta e teribil.
Realitatea pe care o percepem noi ca oameni este doar un simulacru al unei realități superioare, un vis care conține doar urme de realitate. Lumea materială este o intoxicație, o punere în întuneric, iar trezirea se poate face doar în stare de somn profund, deoarece nu poate exista o trezire spirituală conștientă. 
„Malad” de Alexandru Voicescu, după părerea mea, este o lectură care merită din plin! V-o recomand cu cel mai mare drag! Este printre cele mai bune cărți contemporane scrise de autori români pe care le-am citit vreodată! O puteți comanda chiar acum de AICI, la o reducere frumoasă, iar transportul este gratuit.

Mulțumiri multe autorului pentru roman!

Editura Herg Benet
Nr. de pagini: 222
Anul apariţiei: 2015


Donna Tartt

Câștigătorul Premiului Pulitzer 2014, „Sticletele”, de Donna Tartt, va fi ecranizat

01:02

Al treilea roman al Donnei Tartt, Sticletele, a atras deja laudele criticilor, o serie de nominalizări și un Premiu Pulitzer. 
Achiziționarea drepturilor de ecranizare a cărții de către Warner Bros îi reconfirmă succesul.

Filmul va fi produs de Brett Ratner, regizorul filmelor de succes Ora de vârf, Dragonul Roșu și recentul blockbuster Hercules, alături de Brad Simpson, producătorul câștigătorului Premiului BAFTA din anul 2012, Jocurile foamei. 

Povestea adolescentului de 13 ani a cărui soartă se schimbă din cauza unei picturi misterioase din secolul al XVII-lea, dinamica acțiunii plasate în orașele New York, Las Vegas și Amsterdam, relația de dragoste desfășurată pe fundalul teribil al lumii interlope sunt elementele cheie ale unei adaptări cinematografice de succes. Donna Tartt a creat în Sticletele o scenă enormă de artă și violență, marcată de frumusețe pură și pierderi zguduitoare.

Scriitoarea americană în vârstă de 51 de ani a fost clasată de revista Time în top 100 cei mai influenți oameni din lume. Romanele ei, Istoria secretă, Micul prieten și recentul Sticletele sunt scrise la răstimp de câte un deceniu. Este timpul pe care Tartt și-l alocă construirii unor adevărate capodopere, confirmate de critici și cititori.  

Citite în luna iulie

Citite în luna iulie

21:23

Salutări și bine v-am găsit la o nouă postare în care am să vă prezint cărțile citite luna trecută.

Adevărul e că nu am citit atât de mult pe cât m-aș fi așteptat, asta pentru că am intrat într-un fel de reading slump (adică pur și simplu nu simțeam acea chemare la lectură)... și-așa s-a scurs a doua jumătate a lunii.

Important e că mi-am revenit în fire și sunt gata să petrec o zi întreagă citind!

Cărțile pe care le-am parcurs în decursul lunii iulie 2015 sunt:

  1. „Extrem de tare și incredibil de aproape” de Jonathan Safran Foer. O carte foarte frumoasă care a reușit să-mi ajungă la suflet. Recenzia AICI.
  2. „Clopotul de sticlă” de Sylvia Plath. Un roman semi-autobiografic emoționant. Deși, dată fiind condiția Sylviei Plath și întâmplările prin care a trecut, mi-a făcut plăcere să fac cunoștință cu această latură a sa. Recenzia AICI.
  3. „Neamul Corbilor: Copiii întunericului” de Lavinia Călina. Un roman captivant care m-a surprins în mod plăcut. Recenzia AICI.
  4. „Malad” de Alexandru Voicescu. Un roman care, dincolo de limbajul ușor vulgar și „tineresc” de la început, s-a dovedit a fi o lectură superbă, pe care am adorat-o mai apoi. Recenzia AICI.
  5. „ghicește-mi, Păpușa” de Raluca Ciochină. Un volum în versuri destul de scurtuț, o lectură ușoasă și simpatică. Recenzia este scrisă pe site-ul GoodRead.ro și o puteți citi AICI.
  6. „Seara cântărețelor” de Lidia Jorge. O poveste copleșitoare despre prietenie, dragoste, devotament și sacrificiu. Recenzia curând.
Ei, cam acestea sunt cărțile pe care le-am citit eu în lune iulie.
Dar voi? Cum a fost luna iulie pentru voi în materie de cărți?