cărți de beletristică

Cum m-am apucat de citit?

00:03

Primul meu contact cu lumea literară a fost, dacă stau bine să mă gândesc, la o vârstă destul de fragedă, prin clasa a III-a. Doar că nu mă apucasem să citesc de bunăvoie, ci pentru că nu prea aveam de ales.

Mama nu a fost niciodată o devoratoare de cărți, având mai degrabă o înclinație pentru partea concretă a lumii. Pe de altă parte, pasiunea cea mai mare a tatălui meu a fost (și încă este) arta: fotografia, cinematografia și literatura. Țin minte cum mă uitam câteodată la cele peste 100 de volume adunate în biblioteca sa și mă întrebam de ce le-a păstrat atât de mult timp, multe din ele fiind de pe vremea când era adolescent. Abia peste câțiva ani aveam să aflu răspunsul la această întrebare: pentru mine. Le păstrase pentru mine.

Academia vampirilor

This or That Book Tag

20:44

Am primit acest tag tare drăguț de la Alina (Din dragoste pentru cărți) și m-am gândit că ar fi interesant să îl fac și eu, deci să trecem la treabă!

Aici sunt regulile:
  • Menționează creatorul tag-ului
  • Menționează blogger-ul care ți-a transmis ție tag-ul
  • Alege o opține din cele de mai jos
  • Dă tag altor 5 persoane pentru a realiza acest tag.
Preferi cititul în pat sau în alt loc?
Hmm, cititul în pat aș putea spune, în special noapte. E așa frumos să citești noaptea. În timpul zilei acasă citesc doar cu căștile în urechi (și pe unde apuc), dacă nu sunt singură. Îmi place să fiu desprinsă cât mai mult de realitate, să mă „dedic” în întregime acelei cărți. Îmi place să citesc și în mijloace de transport (mai ales când e vorba de o călătorie mai lungă) și la bibliotecă.
Personal principal feminin sau personaj principal masculin?
Nu contează atât timp cât personajul respectiv are ceva aparte, care îmi atrage atenția prin personalitatea sa sau prin ceea ce face. Am să iau ca exemplu ultimele 2 cărți pe care le-am citit: „Darul lui Jonas” de Lois Lowry și „Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei” de Elizabeth Speare. Deși în prima avem un personaj principal masculin, iar în a doua unul feminin, ambele personaje m-au impresionat și mi-au ajuns la inimă. Dar, având în vedere că trebuie să aleg doar unul, cred că îl voi alege pe cel feminin.

Barbados

„Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei” de Elizabeth George Speare - Recenzie

20:07

Editura: Young Art

Anul publicării: 2015 (publicată inițial în 1958)

Număr pagini: 256

DisponibilăTârgul cărții

„Rar s-a mai întâmplat ca o carte să ne transporte în așa fel în viața din secolul al XVII-lea.” - New York Herald-Tribune


Despre autoare
Elizabeth George Speare s-a născut pe 21 noiembrie 1908, în Melrose (statul Massachusetts). Cu toate că dintotdeauna și-a dorit să scrie cărți, ea a îmbrățișat încă de timpuriu cariera de dascăl, s-a căsătorit și s-a îngrijit de familia sa, astfel încât nu s-a putut consacra adevăratului ei vis decât mult mai târziu. Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei este cel de-al doilea roman al ei. Elizabeth George Speare a decedat în 1994.  (S: http://www.editura-youngart.ro/)

Recenzie
După ce că a trecut atât de mult timp de când nu am scris vreo recenzie, nu știu dacă îmi voi găsi cuvintele, astfel încât să exprim cât de mult mi-a plăcut această carte. Ca să fiu sinceră, coperta aceasta foarte inspirată a fost cea care mi-a atras atenția din prima. Totuși, cu toate că a trecut deja mai bine de un an de când a fost publicată la editura Art, recunosc că nu m-am gândit să îi acord o șansă până acum. Lecturând-o, am ajuns la concluzia că nu doar coperta își merită toate laudele, ci și ce este printre paginile ei.

Katherine Tayler (numită și Kit) este o tânără de șaisprezece ani care, odată cu moartea bunicului ei, se vede nevoită să părăsească locul unde a crescut, insula Barbados. Destinația ei este orașul puritan Wethersfield, din Connecticut, un loc cu obiceiuri cu totul diferite față de așteptările ei. Dacă în insula Barbados era înconjurată de căldură, peisaje superbe, dragoste și libertate, în orașul american lucrurile stau exact pe dos. Kit are de înfruntat frigul, oameni răutăcioși și viața grea pe care o trăiesc cei de acolo. Toate aceste schimbări vin ca un șoc pentru ea, însă Kit nu se dă bătută, încearcă pe zi ce trece să se adapteze acelei vieți, să-și ajute rudele la treburile casnice astfel încât să nu fie decât o pacoste pentru ei. Acțiunea cărții devine însă și mai interesantă în momentul în care fata își găsește un refugiu în casa Hannei Trupper, o bătrânică simpatică de religie quaker care locuiește doar cu o pisică mare și galbenă.